Remarcabilã personalitate a lumii contemporane, legitimatã prin suferinþele îndurate în lagãrele de concentrare ºi de exterminare naziste, Ellie Wiesel, laureat al premiului NOBEL pentru pace, s-a reîntors, pentru câteva zile, pe meleagurile Sighetului, acolo unde a vãzut lumina zilei, într-o aºezare care la sfârºitul anilor '40 numãra nu mai puþin de 38.000 de evrei, într-o comunitate harnicã ºi prosperã.Copil fiind, a trãit drama deportãrii ºi a exterminãrii întregii sale familii.Unic supravieþuitor, a dorit sã mai revadã odatã locurile în care privea pe fereastrã moþii morocãnoºi trecând pe stradã spre treburile lor.Este, desigur, extrem de greu sã retrãieºti la aceeaºi intensitate sentimentele pe care le încearcã celebrul (acum) scriitor ºi pãstrãtor al memoriei Holocaustului.Personaj aºezat, rezonabil, modest, Wiesel a avut în preºedintele Iliescu o gazdã ºi un ghid pe mãsurã.Vizita sa s-a derulat în parametrii decenþei ºi ai adevãrului.U n adevãr crud, adeseori greu de suportat, dar al cãrui þel este de a ne face sã nu uitãm ceea ce s-ar putea, tragic, repeta.Desprins de locuri ºi de realitãþile lor, Ellie Wiesel ne pare, însã, uºor debusolat.Iar mesajul sãu pare, uneori, sã-ºi greºeascã adresa.Vorbindu-le celor prezenþi la Sighet, i-a rugat sã-ºi întrebe pãrinþii ce s-a întâmplat în urmã cu peste 60 de ani ºi despre cum au putut sã doarmã liniºtiþi când vecinii ºi cunoºtinþele lor au fost trimise la moarte.Un îndemn pe care respectatul laureat ar fi trebuit sã-l adreseze autoritãþilor de la Budapesta, sub a cãror diriguire s-au petrecut tragicele evenimente. Ellie Wiesel uitã cã în anii Diktatului soarta românilor nu a fost mai bunã decât a evreilor din Transilvania ocupatã de horthyºti.ªi cã, în aceleaºi trenuri ale morþii, au fost nu puþini români. Erorile istorice ºi geografice le joacã feste nu doar celor care ºtiu lumea de pe hartã - ºi nici de acolo prea bine.Din pãcate ºi oaspetele nostru de acum pare a fi unul dintre aceºtia.Cât despre apelul - nobil - al renunþãrii la urã ºi la intoleranþã, din nou dl Wiesel greºeºte adresa.O adresã pe care ar putea-o regãsi chiar pe meleagurile locuite astãzi de conaþionalii sãi, angajaþi într-o sinucigaºã competiþie de urã ºi rãzbunare cu cei cu care ºi-au împãrþit, de-a lungul istoriei, destinul. |