„Cseke Attila nu și-a prezentat demisia din funcția de ministru în ultimele două zile și nici nu și-a anunțat intenția în acest sens, ca urmare a tragediei de la maternitatea Giulești soldată cu moartea a patru copii” – constată premierul Boc precum băiatul de la registratură.
Adică, mai pe șleau fie spus, dacă el nu și-a dat demisia, eu ce pot să fac, altceva decât să iau act de decizia lui! Cu alte cuvinte: dacă nu demisionează eu nu pot să-l dau afară că-mi pun UDMR-ul în cap și se rupe coaliția! Așa că mergem mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar ce să mai vorbim de demisia lui Cseke când iată cât e de greu, aproape imposibil, să dai afară măcar pe managerii de la maternitate, care au demonstrat cu prisosință că nu sunt în stare să-și păstorească instituția: ministrul nu-i poate da afară că tocmai s-a descentralizat sănătatea; Oprescu nu poate nici el, că abia a preluat maternitatea și, ca medic, îi vine peste mână să dea afară un alt medic. Cu alte cuvinte, descentralizarea semnifică haos și lipsă de răspundere la toate nivelele!
Să revenim, însă, la oile noastre. La dl prim-ministru Boc. Peste mai puțin de două săptămâni se împlinește termenul dat de președinte, în legătură cu restructurarea guvernului și remanierea acstuia. După tot ce s-a întâmplat până acum, întârzieri, bâlbâieli, dezinformări, cel puțin jumătate dintre miniștri ar trebui schimbați. Care? Poate Boc să-l schimbe pe Oprea, cel care se plimbă cu elicopterul de acasă la serviciu fără să pună în dificultate coaliția? Poate Boc să-i schimbe pe campionii aranjamentelor dubioase și maeștri ai sifonării banilor publici pe proiecte fantasmogorice – celebrii Berceanu – Videanu – Blaga? Poate să o schimbe pe Elena Udrea, cea cu brandurile și cu „locuințele pentru specialiștii” inexistenți și inutili într-un mediu rural desprins de realitate, când tocmai a căpătat însărcinări importante pe linie de partid? Poate să-l schimbe pe Funeriu, artizanul demonstrației cum că mâna prezidențială ce a lovit copilul de la Ploiești, era în imposibilitate de execuție a mișcării? Poate să-l schimbe pe Vlădescu, recuperat cu dificultate din echipa liberală precedentă, întrucât partidul n-are nici un om capabil să se uite prin registrele finanțelor? Și așa mai departe ....
Partidul de guvernământ se află în cea mai critică situație de la fondarea sa. Cu o „audiență” prăbușită sub zece la sută, PDL-ul este măcinat din interior de divergențele tot mai acute dintre echipa plasată „la ciolan”, în administrație, și cea rămasă „pe uscat”, în Parlament. Este bulversat de lipsa de autoritate a unui premier a cărui credibilitate a ajuns aproape de zero și de rezistența surdă a baronilor portocalii la apelurile lipsite de suport constituțional ale unui președinte care s-a trezit că patronează tot ce condamnase în trecuta campanie electorală. Și chiar dacă Băsescu s-ar ține de cuvânt și ar dori să numească un premier de la Opoziție, șansele rămân extrem de reduse atâta timp cât partidele lui Ponta și Antonescu nu doresc să vină la putere pe actuala formulă parlamentară și vor face tot ce pot pentru a provoca alegeri anticipate, spre a fructifica avantajele momentului. |