Scandalul pe care l-a declanşat decizia autorităţilor de la Skoplje de a-şi denumi republica desprinsă din confederaţia iugoslavă ca Macedonia, din partea Greciei, nu s-a stins. Motivând că acesta este numele unei provincii istorice a lor şi că nu poate fi purtat de un alt stat, grecii au ameninţat cu ruperea relaţiilor cu cei care vor accepta efracţia terminologică.
Ce ne-a făcut, oare, pe noi, să acceptăm, într-o situaţie similară, ca teritoriul dintre Prut şi Nistru, pe care istoria nu l-a cunoscut sub altă denumire decât Basarabia, să poarte un nume diversionist pe care i l-au oferit, din raţiuni politice lesne de înţeles, Lenin, Stalin si Hrusciov? Când ştim foarte bine că Moldova este cea care este si ea nu se poate afla în două locuri deosebite si cu două identităţi diferite. Toleranta păguboasă de care autorităţile de la Bucureşti au dat dovadă după puciul de Moscova, nu numai acceptând, dar şi grăbindu-se să recunoască noul stat, care se autoboteza fără nici un drept ca Moldova, este cheia poziţiei adoptate astăzi de către Snegur şi ai săi, creatori ai unei noi naţiuni şi ai unei noi limbi, în dispreţul celor mai elementare date istorice şi lingvistice. Apariţia unui nou stat român - care n-ar fi exclus ca într-un context politic favorabil să înceapă a emite pretenţii asupra ÎNTREGII MOLDOVE - este preţul acestei pripeli, sau neglijenţe, cu adevărat istorice.