Scandalul pe care l-a declanșat decizia autorităților de la Skoplje de a-și denumi republica desprinsă din confederația iugoslavă ca Macedonia, din partea Greciei, nu s-a stins. Motivând că acesta este numele unei provincii istorice a lor și că nu poate fi purtat de un alt stat, grecii au amenințat cu ruperea relațiilor cu cei care vor accepta efracția terminologică.
Ce ne-a făcut, oare, pe noi, să acceptăm, într-o situație similară, ca teritoriul dintre Prut și Nistru, pe care istoria nu l-a cunoscut sub altă denumire decât Basarabia, să poarte un nume diversionist pe care i l-au oferit, din rațiuni politice lesne de înțeles, Lenin, Stalin si Hrusciov? Când știm foarte bine că Moldova este cea care este si ea nu se poate afla în două locuri deosebite si cu două identități diferite. Toleranta păguboasă de care autoritățile de la București au dat dovadă după puciul de Moscova, nu numai acceptând, dar și grăbindu-se să recunoască noul stat, care se autoboteza fără nici un drept ca Moldova, este cheia poziției adoptate astăzi de către Snegur și ai săi, creatori ai unei noi națiuni și ai unei noi limbi, în disprețul celor mai elementare date istorice și lingvistice. Apariția unui nou stat român - care n-ar fi exclus ca într-un context politic favorabil să înceapă a emite pretenții asupra ÎNTREGII MOLDOVE - este prețul acestei pripeli, sau neglijențe, cu adevărat istorice.