Pe 22 decembrie 1989, la ora 13, la etajul al ll-lea al Palatului "Universul" se Începea, cu o febrilitate pe care nici unul dintre cei care mânuiau condeiul nu o mai cunoscuse, facerea a ceea ce avea sã devinã "primul ziar liber al RevoluÞiei Române". Nu ºtiam acest lucru, ideea de concurenÞã pe o piaÞã liberã nu apãruse Încã. ªtiam doar cã trebuie sã facem ceva pentru cã sentimentul imperativitãtii a ceea ce trãisem În acea noapte, În PiaÞa UniversitãÞii, devenise copleºitor. ExperienÞa unicã ºi nesperatã a rãsturnãrii unui sistem ce ne apãruse infailibil κi cerea o exprimare pe mãsura adevãratei profesiuni ºi toÞi cei ce au pus atunci mâna pe condei nu s-au mai gândit (sau poate subconºtientul nostru a refuzat acest lucru?) la ce s-ar fi putut Întâmpla dacã Ceauºescu se reÎntorcea din cãlãtoria Începutã cu elicopterul de pe acoperiºul CC-ului. Cele patru foi pe care colegii ºi prietenii noºtri tipografi le-au scos, fãrã sã stea mãcar o clipã pe gânduri ºi Într-un timp la care n-ar fi putut spera o ediÞie obiºnuitã, au devenit, instantaneu, primul document scris care atesta victoria unei RevoluÞii Îndelung aºteptate. Ziarul s-a distribuit de la ferestrele "Universului" deasupra mulÞimii care-l aºtepta cu nesaÞ, de cãtre oameni obiºnuiÞi, dintre care unii au murit cu el la piept, Împrãºtiat sub gloanÞe Într-un oraº ai cãrui locuitori aveau nevoie de o confirmare a statutului lor de oameni liberi. Numele ziarului s-a tras din scandarea Încrâncenatã a mulÞimii care invadase PiaÞa Palatului, cerându-si imperativ un drept elementar, care-i fusese refuzat de o jumãtate de secol.

Ce-am fãcut, noi, În ultimii 5 ani? Am fãcut un ziar care ºi-a cãutat permanent drumul spre sufletul oamenilor. Un ziar ca ºi ei, când mai bun, când mai puÞin bun, când obiectiv, când pãtimaº, când Încrezãtor ºi când pesimist, dar Întotdeauna de bunã-credinÞã.

Dar, mai ales, ĂŽn ultimii cinci ani n-am pregetat nici o clipĂŁ sĂŁ credem ĂŽn ideea de LIBERTATE.