Revenirea la formula 'delegației permanente' a PSD este considerat acum un act statutar fără ca cineva să se mai întrebe cât de statutară a fost suspendarea sa, în vara anului trecut și, mai ales, ce-a mai coordonat 'biroul coordonator', înființat la fel de nestatutar cu acel prilej.Rememorând faptele vom avea, mai clară ideea degringoladei care a cuprins partidul de guvernământ după eșecul de la locale și suita de improvizații care a urmat, soldându-se cu ieșirea din scenă, după doar patru ani, a partidului care a dus România în NATO și a condus-o, fără vize, până la intrarea în Uniunea Europeană.Înaintea alegerilor locale nimeni - nici de la putere și nici de la opoziție - nu-și imagina ce curs vor lua lucrurile. Sondajele comandate de Putere deveneau supărătoare prin optimism - victoria PSD-ului era sistematic apreciată la peste 50 de procente. Dușul rece al alegerilor locale nu i-a dezmeticit pe liderii săi. Sub influența acestui rezultat, disensiunile dintre Cotroceni și Victoria au devenit mai acute, ajungându-se până în pragul unei crize, atunci când Adrian Năstase a anunțat că-și dă demisia și de la șefia partidului și de la cea a guvernului. Corul de implorări care s-a declanșat l-a făcut însă să nu-și pună în practică amenințarea (situație în care se intra, clar, într-o criză de proporții) și să revină în forță. Profitând de deruta generală, el a operat un veritabil puci, suspendând delegația permanentă și înlocuind-o cu un 'birou coordonator'. Acesta - format din oameni fideli lui Năstase, în special din zona executivă - urma să se îngrijească de activitatea partidului, în vederea alegerilor generale, până la următorul congres. 'Greii' din PSD n-au făcut prea multă gălăgie, unii dintre ei simțind că operațiunea se putea transforma într-un bumerang. Hrebenciuc a și spus-o, subliniind ideea că biroul coordonator va trebui să-și asume și răspunderea rezultatului alegerilor. Presat din toate direcțiile, dar mai ales din aceea a prezidențialelor, unde era nevoit să candideze, pentru a-i face loc dlui Iliescu la șefia partidului, premierul-orchestră a clacat. A pierdut și președinția, și guvernul, salvând, in extremis, o poziție proprie - aceea de președinte al Camerei - prin darea la o parte a celui căruia-i fusese promisă - Mitrea. Aflăm acum că biroul coordonator iese din scenă fără a da seamă despre ce și cum a coordonat și lasă loc vicilor în 'ghilimele', pentru a reforma nu se știe exact ce. Cu Dumnezeu - și Ion Iliescu - înainte! |