Revenirea la formula 'delegaţiei permanente' a PSD este considerat acum un act statutar fără ca cineva să se mai întrebe cât de statutară a fost suspendarea sa, în vara anului trecut şi, mai ales, ce-a mai coordonat 'biroul coordonator', înfiinţat la fel de nestatutar cu acel prilej.Rememorând faptele vom avea, mai clară ideea degringoladei care a cuprins partidul de guvernământ după eşecul de la locale şi suita de improvizaţii care a urmat, soldându-se cu ieşirea din scenă, după doar patru ani, a partidului care a dus România în NATO şi a condus-o, fără vize, până la intrarea în Uniunea Europeană.Înaintea alegerilor locale nimeni - nici de la putere şi nici de la opoziţie - nu-şi imagina ce curs vor lua lucrurile. Sondajele comandate de Putere deveneau supărătoare prin optimism - victoria PSD-ului era sistematic apreciată la peste 50 de procente. Duşul rece al alegerilor locale nu i-a dezmeticit pe liderii săi. Sub influenţa acestui rezultat, disensiunile dintre Cotroceni şi Victoria au devenit mai acute, ajungându-se până în pragul unei crize, atunci când Adrian Năstase a anunţat că-şi dă demisia şi de la şefia partidului şi de la cea a guvernului. Corul de implorări care s-a declanşat l-a făcut însă să nu-şi pună în practică ameninţarea (situaţie în care se intra, clar, într-o criză de proporţii) şi să revină în forţă. Profitând de deruta generală, el a operat un veritabil puci, suspendând delegaţia permanentă şi înlocuind-o cu un 'birou coordonator'. Acesta - format din oameni fideli lui Năstase, în special din zona executivă - urma să se îngrijească de activitatea partidului, în vederea alegerilor generale, până la următorul congres. 'Greii' din PSD n-au făcut prea multă gălăgie, unii dintre ei simţind că operaţiunea se putea transforma într-un bumerang. Hrebenciuc a şi spus-o, subliniind ideea că biroul coordonator va trebui să-şi asume şi răspunderea rezultatului alegerilor. Presat din toate direcţiile, dar mai ales din aceea a prezidenţialelor, unde era nevoit să candideze, pentru a-i face loc dlui Iliescu la şefia partidului, premierul-orchestră a clacat. A pierdut şi preşedinţia, şi guvernul, salvând, in extremis, o poziţie proprie - aceea de preşedinte al Camerei - prin darea la o parte a celui căruia-i fusese promisă - Mitrea. Aflăm acum că biroul coordonator iese din scenă fără a da seamă despre ce şi cum a coordonat şi lasă loc vicilor în 'ghilimele', pentru a reforma nu se ştie exact ce. Cu Dumnezeu - şi Ion Iliescu - înainte!