Dupã o serie de ezitãri ºi sub presiunea unei veritabile coaliþii politice, a cãzut ºi "reduta Vãcãroiu": preºeditele Senatului, al doilea om din stat, a decis sã nu-l ia pe preºedintele PRM în vizita pe care o face în Japonia. Exista riscul unui boicot din partea tuturor celorlalþi membri ai delegaþiei ºi dl Vãcãroiu ar fi urmat sã cãlãtoreascã de unul singur spre Þara Soarelui Rãsare. Nu-l suspectez pe dl Vãcãroiu de o dragoste mare pentru Vadim Tudor, care nu odatã l-a bãlãcãrit ºi pe domnia sa prin paginile sãptãmânalului de partid. Cred mai degrabã cã dl Vãcãroiu este un democrat autentic care nu agreeazã o formulã de segregare, cu atât mai puþin una politicã. Decizia domniei sale vine însã dupã alte douã decizii importante luate în cadrul partidului din care face parte: aceea a preºedintelui Iliescu de a nu-l mai primi pe liderul PRM la Cotroceni, ºi aceea a Guvernului, de a nu mai accepta prezenþa sa la consultãrile pe care le are cu formaþiunile parlamentare. Aproape ca în cazul a ceea ce se întâmplã în acest moment în lume, se încheagã o coaliþie menitã sã-l izoleze pe zgomotosul ºi imprevizibilul lider ca pe un autentic terorist. La fel ca ºi în situaþia citatã, ne putem aºtepta din moment în moment la declanºarea unor operaþiuni care sã-l loveascã ºi sã-l reducã la tãcere - pentru cã acesta este, de fapt, pãcatul lui Vadim. Corneliu Vadim Tudor, dacã este sã acceptãm ideea, este un terorist verbal, un fundamentalist epitetului. Nu trebuie cãutatã, dincolo de acþiunile sale, o filozofie sau un obiectiv. Vadim existã prin ceea ce scoate din gurã, iar piedestalul sãu politic a fost construit de cãtre cutia de rezonanþã pe care i-a constituit-o mass media. Fãrã difuzarea ºi popularizarea ideilor, atacurilor ºi acuzelor sale, el n-ar fi existat. ªi n-ar fi existat nici dacã pãrþile interesate în terfelirea adversarilor nu l-ar fi încurajat discret sau nu i-ar fi tolerat excesele. Nici actuala putere ºi aici cea care a succedat-o ºi precedat-o n-au privit în mod serios soluþia de stopare a acestui permanent ºi pãgubos spectacol, pe care ar fi reprezentat-o ridicarea imunitãþii parlamentare. Vadim a trecut peste toate aceste tentative cu aura unui beligerant încununat de succes. Abia în momerntul în care a devenit evident faptul cã toate aceste manifestãri pot avea un impact extern periculos, PSD-ul a hotãrât sã treacã la fapte. Iar faptele vor arãta, cu siguranþã, cã în imposiblitate de a epata ºi de a-ºi juca public partitura, partidul sãu va reveni la statura fireascã a celor 4-5 la sutã tradiþionali. În nici un caz ca principalã forþã de opoziþie, cum poate sã pretindã acum.