Continuãm sã credem, în virtutea unei tradiþii seculare, în virtuþile plecãciunii: cu cât ne facem mai preº în faþa celor puternici, cu atât ne va merge mai bine. Este cazul recentei afaceri Schiffer: ne-am pomenit, plocon, cu bãtrânul nazist, din dorinþa da a face un gest "amical" faþã de bieþii americani, care altfel n-ar fi avut cum sã scape de el, pentru ca de a doua zi sã ne ia la înjurãturi organizaþiile evreieºti din America, pentru cã nu-l trimitem pe acesta degrabã în judecatã! Din lac în puþ! Stau ºi mã întreb dacã am fi avut belele mai mari în cazul în care autoritãþile româneºti spuneau din capul locului: nu ni-l trimiteþi cã nu-i al nostru! E nãscut chiar la voi, în America, ºi de mai bine de 60 de ani el ºi pãrinþii lui au pierdut cetãþenia românã! Trimiteþi-l voi în judecatã, ºi rezolvaþi-vã totodatã problema cu evreii! Acum, cã e scandalul cât casa, ºi s-au ambalat ºi premierul ºi ministrul de externe, ar fi momentul sã aflãm: cine ºi pe ce bazã a fost de acord ca Shiffer sã fie trimis în România? De ce ne-am asumat noi un astfel de rol, de "mamã a rãniþilor" naziºti, cu atât mai mult cu cât n-aveam nimic cu persoana ºi cu problemele ei? "Am crezut cã acest domn ºi-a rezolvat problemele în Statele Unite" - spune premierul ºi este evident cã nu a fost informat corect ºi cã a funcþionat, pãgubos, vechiul sindrom al plecãciunii faþã de Înalta Poartã. "România a crezut cã face un gest de solidaritate faþã de partenerii americani" - a mai explicat dl Nãstase, dând în vileag mecanismul deciziei. Nu ºtim, poate cã turcilor ºi ruºilor le-o fi plãcut povestea asta cu "capul plecat" . Cine-i cunoaºte, sau vrea sã-i cunoascã mai bine pe americani, va afla cu surprindere cã ei nu-i iubesc ºi nici nu-i stimeazã pe cei slugarnici. Cã-i dispreþuiesc. Ar fi pãcat ca dupã toate lucrurile bune câte s-au întâmplat pânã acum sã ne alegem, în loc de recunoºtinþa Americii, cu dispreþul ei. Pentru un Schiffer. Nici mãcar Claudia... |
|
| Accesari:
2635
|
Adauga o opinie