Nimic mai contrastant decât rezonanțele onomastice de personaj negativ din literatura realist-socialistă a anilor '50, ilustrată de un Davidoglu sau de un Dumitriu de-al "Drumului fără pulbere" și înfățișarea de sosie a prințului Rainier de Monaco. Aceasta este combinația stranie pe care o proiectează spre public agitația declanșată în mass-media de numirea lui Ristea Priboi în funcția de șef al Comisiei de control SIE. "Omul potrivit la locul potrivit" - au gândit, probabil, cei care l-au propus și-i știau biografia. O parte - o anumită parte - a mass media și a opiniei publice activiste a reacționat însă cu prefăcută stupoare în momentul în care a fost "dezvăluită" identitatea d-lui Priboi: fost lucrator la SIE și, anterior lui '89, la una dintre direcțiile Securității care se ocupa de emigrația intelectuală. Pentru cei mai mulți părea că dl Priboi picase ca un soi de extraterestru în Parlamentul României, înșelând cu pricepere vigilența instituțiilor care ar fi trebuit să stăvilească accesul securiștilor la funcții publice de acest fel. De fapt, n-a fost nici un moment vorba despre așa ceva. Dl Priboi n-a stat ascuns după colțuri, n-a umblat cu ochelari de soare sș cu gulerul ridicat. Domnia sa a stat, pur și simplu, la ușa actualului premier, în calitate de șef de cabinet, filtrându-i vizitatorii și solicitanții. Pentru meritele pe care le-a demonstrat în aceasta postură, a fost recompensat cu un loc eligibil pe listele de parlamentari ai PDSR. Care-i problema cu dl Priboi? Că a fost securist și-a jurat strâmb! Oare? Legea accesului la dosare nu-l plasează, însă, î-o atare categorie. Legea nu prea-i vizează pe securiști cu acte-n regula, ci pe "colaboratorii" instituției care, de voie sau de nevoie au iscălit informări, cu urmări sau fără. Atunci de ce să fi ezitat dl Priboi la jurământ? Dânsul nu făcea informări. Dânsul le primea. Așa încât, cel puțin din punct de vedere legal nu prea i se poate imputa nimic. I se poate imputa din punct de vedere moral. Că n-a stat în banca lui, preluând o funcție mai puțin expusă decât aceea de parlamentar. Dar, oameni suntem și orgolii avem cu toții. Orgoliul acesta, însă, il poate costa nu doar pe dl Priboi, ci și pe cel pe care acesta credea că-l va sluji astfel mai eficient. Iar Adrian Năstase numai de asta n-avea nevoie, acum la început de guvernare. Cât despre lege, ce să mai vorbim. De haram a fost făcută, de haram are parte. Păcat de domnii aceia simpatici care-și înneacă tinerețea și spiritul în colbul dosarelor.