Nimic mai contrastant decât rezonanþele onomastice de personaj negativ din literatura realist-socialistã a anilor '50, ilustratã de un Davidoglu sau de un Dumitriu de-al "Drumului fãrã pulbere" ºi înfãþiºarea de sosie a prinþului Rainier de Monaco. Aceasta este combinaþia stranie pe care o proiecteazã spre public agitaþia declanºatã în mass-media de numirea lui Ristea Priboi în funcþia de ºef al Comisiei de control SIE. "Omul potrivit la locul potrivit" - au gândit, probabil, cei care l-au propus ºi-i ºtiau biografia. O parte - o anumitã parte - a mass media ºi a opiniei publice activiste a reacþionat însã cu prefãcutã stupoare în momentul în care a fost "dezvãluitã" identitatea d-lui Priboi: fost lucrator la SIE ºi, anterior lui '89, la una dintre direcþiile Securitãþii care se ocupa de emigraþia intelectualã. Pentru cei mai mulþi pãrea cã dl Priboi picase ca un soi de extraterestru în Parlamentul României, înºelând cu pricepere vigilenþa instituþiilor care ar fi trebuit sã stãvileascã accesul securiºtilor la funcþii publice de acest fel. De fapt, n-a fost nici un moment vorba despre aºa ceva. Dl Priboi n-a stat ascuns dupã colþuri, n-a umblat cu ochelari de soare sº cu gulerul ridicat. Domnia sa a stat, pur ºi simplu, la uºa actualului premier, în calitate de ºef de cabinet, filtrându-i vizitatorii ºi solicitanþii. Pentru meritele pe care le-a demonstrat în aceasta posturã, a fost recompensat cu un loc eligibil pe listele de parlamentari ai PDSR. Care-i problema cu dl Priboi? Cã a fost securist ºi-a jurat strâmb! Oare? Legea accesului la dosare nu-l plaseazã, însã, î-o atare categorie. Legea nu prea-i vizeazã pe securiºti cu acte-n regula, ci pe "colaboratorii" instituþiei care, de voie sau de nevoie au iscãlit informãri, cu urmãri sau fãrã. Atunci de ce sã fi ezitat dl Priboi la jurãmânt? Dânsul nu fãcea informãri. Dânsul le primea. Aºa încât, cel puþin din punct de vedere legal nu prea i se poate imputa nimic. I se poate imputa din punct de vedere moral. Cã n-a stat în banca lui, preluând o funcþie mai puþin expusã decât aceea de parlamentar. Dar, oameni suntem ºi orgolii avem cu toþii. Orgoliul acesta, însã, il poate costa nu doar pe dl Priboi, ci ºi pe cel pe care acesta credea cã-l va sluji astfel mai eficient. Iar Adrian Nãstase numai de asta n-avea nevoie, acum la început de guvernare. Cât despre lege, ce sã mai vorbim. De haram a fost fãcutã, de haram are parte. Pãcat de domnii aceia simpatici care-ºi înneacã tinereþea ºi spiritul în colbul dosarelor.