Domnul Victor Babiuc a fost, pânĂŁ de curând, unul dintre oamenii politici importanĂži ai României. A "debutat" prin preluarea portofoliului justiĂžiei ĂŽn Guvernul Roman. A trecut la Interne, ĂŽn guvernul Stolojan. A fost unul dintre politicienii activi, pe parcursul celor patru ani de opoziĂžie ai FSN-ului, transformat ĂŽn P.D. "Schimbarea" din '96 l-a propulsat din nou ĂŽn guvern, de data asta la cârma ApĂŁrĂŁrii, pe care a manevrat-o ĂŽn douĂŁ reprize, cu o pauzĂŁ determinatĂŁ de "greva" democratĂŁ din timpul guvernului Ciorbea. A intrat ĂŽn conflict cu Petre Roman spre sfârÂşitul mandatului lui IsĂŁrescu, fiind nevoit sĂŁ demisioneze din funcĂžie Âşi din partid. Tentativa sa de a se plasa pe listele parlamentare ale PNL-ului a eÂşuat ĂŽn faĂža refuzului "talibanilor" liberali de a-l accepta, fĂŁrĂŁ cuvenita vechime. A rĂŁmas ĂŽn structurile liberale, unde prietenul sĂŁu Âşi fostul coleg de guvern Stoica i-a oferit o funcĂžie decorativĂŁ, cu promisiunea a ceva mai bun cu timpul. Or, cum ceva mai bun n-a venit, dl Babiuc Âşi-a dat demisia. ÂŞi-a dat-o dupĂŁ un tipar deja cunoscut, acuzând "izolarea" sa ĂŽn partid Âşi lipsa de perspectivĂŁ a partidului. Probabil cĂŁ dl Babiuc Âşi-a cumpĂŁnit bine gestul, dupĂŁ ce tot el fusese acela care contribuise la redactarea programelor liberale.  A fĂŁcut-o chiar ĂŽn ciuda faptului cĂŁ ar fi urmat sĂŁ devinĂŁ, de la 1 februarie, reprezentant al României ĂŽn Adunarea ParlamentarĂŁ a NATO. Domnia sa nu face altceva decât sĂŁ sublinieze starea de amorĂžealĂŁ care a cuprins o opoziĂžie tot mai neputincioasĂŁ ĂŽn faĂža ofensivelor puterii. Nici moĂžiunile, nici cârâiala lui BĂŁsescu Âşi nici circul lui Vadim nu dau sentimentul cĂŁ ceva s-ar putea schimba. Nimic din ceea ce se petrece pe scena politicĂŁ nu indicĂŁ faptul cĂŁ speranĂžele de mai bine ale românilor s-ar putea reĂŽntoarce spre o galerie de politicieni care le-a ĂŽnÂşelat aÂşteptĂŁrile atât de crunt. Este, de aceea, aproape logicĂŁ demisia d-lui Babiuc. ÂŞi n-ar fi deloc de mirare ca peste vreo câteva luni sĂŁ-l vedem bĂŁtând sfios, la poarta sediului din Kiselef al unui partid ce i-ar putea oferi ceva mai mult decât speranĂže.