Domnul Victor Babiuc a fost, până de curând, unul dintre oamenii politici importanţi ai României. A "debutat" prin preluarea portofoliului justiţiei în Guvernul Roman. A trecut la Interne, în guvernul Stolojan. A fost unul dintre politicienii activi, pe parcursul celor patru ani de opoziţie ai FSN-ului, transformat în P.D. "Schimbarea" din '96 l-a propulsat din nou în guvern, de data asta la cârma Apărării, pe care a manevrat-o în două reprize, cu o pauză determinată de "greva" democrată din timpul guvernului Ciorbea. A intrat în conflict cu Petre Roman spre sfârşitul mandatului lui Isărescu, fiind nevoit să demisioneze din funcţie şi din partid. Tentativa sa de a se plasa pe listele parlamentare ale PNL-ului a eşuat în faţa refuzului "talibanilor" liberali de a-l accepta, fără cuvenita vechime. A rămas în structurile liberale, unde prietenul său şi fostul coleg de guvern Stoica i-a oferit o funcţie decorativă, cu promisiunea a ceva mai bun cu timpul. Or, cum ceva mai bun n-a venit, dl Babiuc şi-a dat demisia. Şi-a dat-o după un tipar deja cunoscut, acuzând "izolarea" sa în partid şi lipsa de perspectivă a partidului. Probabil că dl Babiuc şi-a cumpănit bine gestul, după ce tot el fusese acela care contribuise la redactarea programelor liberale.  A făcut-o chiar în ciuda faptului că ar fi urmat să devină, de la 1 februarie, reprezentant al României în Adunarea Parlamentară a NATO. Domnia sa nu face altceva decât să sublinieze starea de amorţeală care a cuprins o opoziţie tot mai neputincioasă în faţa ofensivelor puterii. Nici moţiunile, nici cârâiala lui Băsescu şi nici circul lui Vadim nu dau sentimentul că ceva s-ar putea schimba. Nimic din ceea ce se petrece pe scena politică nu indică faptul că speranţele de mai bine ale românilor s-ar putea reîntoarce spre o galerie de politicieni care le-a înşelat aşteptările atât de crunt. Este, de aceea, aproape logică demisia d-lui Babiuc. Şi n-ar fi deloc de mirare ca peste vreo câteva luni să-l vedem bătând sfios, la poarta sediului din Kiselef al unui partid ce i-ar putea oferi ceva mai mult decât speranţe.