Doamna ministru Ecaterina Andronescu are o înfăţişare de Musette: o mâţă blândă, ce toarce molcom pe toate canalele de televiziune şi la orice  oră din zi şi din noapte. Toarce molcom, susţinându-şi punctele de vedere cu o tărie ce te duce cu gândul la ascuţişul ghearelor pitite în pernuţele pufose ale lăbuţelor. Zilele trecute, doamna Caty şi-a petrecut o lungă seară faţă în faţă cu un Jaune Tom de mahala: cotoiul Dumitraşcu, "rector" al unei universităţi-fantomă pe care i s-a pus pata doamnei Caty. Trei ore şi mai bine, doamna ministru a suportat chiorăielile, scuipăturile şi zbârlelile unui profesionist al acoperişurilor, aflat în situaţia de a-şi apăra cu ghearele şi cu colţii agoniseala de mai bine de zece ani: o universitate cu nume complicat şi incert, mutată recent într-o clădire trăznet, ridicată din agoniseala părinţilor ce şi-au dorit ca odraslele lor să se căpătuiască cu o diplomă. Indiferent de preţ. După ce şi-a înghesuit cursanţii zece ani prin fel de fel de magherniţe, după ce le-a luat documentele ostatice în schimbul a fel de fel de taxe imaginare, după ce s-a căpătuit, uzând când era cazul chiar de pistol, iată-l acum pe dl "rector" Dumitraşcu în pericol de a i se nărui tot edificiul, în absenţa candidaţilor, avertizaţi de campania doamnei ministru! Demersul - adesea riscant - al doamnei Andronescu are o motivaţie nobilă: nu vrem ca şi alţii să mai fie păcăliţi! Dar, doamnă ministru, de ce v-a apucat îndârjirea abia acum, după ce an de an, mii, zeci de mii de tineri au fost traşi pe sfoară în cele mai variate moduri, de feluriţi escroci cu pretenţii intelectuale? Ce facem cu toţi aceşti păcăliţi, din ai căror bani s-au ridicat veritabile palate la a căror vedere, învăţământului de stat îi lasă gura apă? Din noianul de inepţii înşirate de "rectorul" Dumitraşcu se desprinde, totuşi, o întrebare legitimă: de ce (doar) eu? Păi, chiar aşa, de ce?