În timp ce candidata Oana Zãvoranu mai stã pe gânduri, dacã sã candideze sau nu pentru Vadim, candidatul Florin Cãlinescu e hotãrât sa devinã politician liberal.
Propensiunile politice ale celui care a devenit vedetã parodiindu-i pe politicieni nu sunt chiar de ultimã orã. Mãgureanu a vrut sã facã din el candidatul la preºedinþie a defunctului sãu partid. O vreme a cochetat cu ideea de a reprezenta comunitatea romilor, faþã de care are o deloc ascunsã simpatie, printre apropiaþii sãi numãrându-se ºi Mãdãlin Voicu dar ºi Gheorghe Florea de la Bragadiru. Cu vreo douã legislaturi în urmã mergea pe la ºcolile de partid – sau cum se numeau atunci – ºi le dãdea lecþii tinerilor, sub privirile admirative ale lui Meleºcanu, pe vremea aceea ºef al unui alt partid. Ultima sa performanþã, politicã sã-i zicem, o reprezenta ºarja pe alocuri grosierã, a preºedintelui Boerescu, într-un sitcom care n-a prea dat telespectatorii PRO TV pe spate.
Prezenþa popularului actor de comedie printre candidaþii pentru viitorul Parlament este expresia cea mai plasticã a ceea ce devine, în hei-rup-ul negândit care a dus la adoptarea în pripã a acestei formule, votul uninominal. Singurul lucru care conteazã, în viziunea ºefilor de partide confruntaþi cu nemilosul prag, este notorietatea candidaþilor. Nu mai este vremea locomotivelor, sã agãþi dupã o personalitate cunoscutã, vagonul de listã cu tot felul de plãtitori de bilete de care n-a auzit nimeni. Acum bãtaia e pe viaþã ºi pe moarte, în fiecare colegiu, ºi câºtigã cel mai cunoscut, nu cel mai priceput.
Florin Cãlinescu este un astfel de exemplar. Actor talentat, dar modest, el ºi-a fãcut intrarea în galeria VIP prin exploatarea inteligentã a unei ºanse: aceea pe care i-a dat-o Sârbu când l-a pus sã facã emisiunea matinalã în care acesta îºi putea lãsa liberã incontinenþa verbalã fãrã prea multe riscuri. Treptat, Cãlinescu ºi-a fãcut o echipã ºi a dezvoltat un soi de scheci bazat pe suculenta actualitate a vremii, care s-a bucurat de succes. A fost promovat la orele serii ºi succesul a þinut atâta timp cât s-a întins în conformitate cu plapuma sa intelectualã: 10-15 minute. Când a trecut la forme mai complexe - de genul moderãrii de emisiuni cu invitaþi – carenþele de culturã ºi instrucþie au ieºit la ivealã ºi succesul a început sã scadã. Pentru un actor, însã, succesul e ca drogul. Cãlinescu a refuzat sã înþeleagã cã nivelul maxim de incompetenþã la care ajunsese se datora nu doar circumstanþelor, dar ºi maºinãriei complexe puse la dispoziþia sa de post. Orgoliul l-a mânat spre un rol ultracomplex, managerialo - vedetist, la muribundul Tele7abc, unde n-a reuºit, în ciuda milioanelor cheltuite de patronul Robinson, nici o revitalizare. A reuºit însã un naufragiu perfect, pãrãsind barca cu puþin înaintea scufundãrii ºi revenind, în cele din urmã, cu coada între picioare, de unde plecase.
Cum nimeni nu învaþã nimic, nici din succesuri ºi nici din eºece, Cãlinescu nu e scutit de acest sindrom. Culmea este cã posibilitatea de a ajunge în instituþia de care ºi-a bãtut joc cu consecvenþã este considerabilã. Odatã ajuns acolo, are douã ºanse: sã se ia în serios ºi sã eºueze lamentabil, sau sã-ºi joace în continuare rolul de pe scenã. ªi într-un caz ºi în altul nu are decât de pierdut.
|
| Accesari:
2626
|
Adauga o opinie