A trebuit sã vinã pe aici un mare actor - Rutger Hauer - sã vadã câteva pelicule naÞionale ºi sã ne zicã un adevãr pe care-l puteam ghici ºi singuri.

Desigur, Rutger Hauer nu face nici pe departe figurã de mare autoritate ºi de competenþã în general. El le-a apãrut ziariºtilor români cam abulic ºi niþel cam ignorant. Nu e de mirare cã nu ºtie mare lucru despre România. Nici n-are nevoie. În meseria sa e suficient sã-ºi aminteascã replicile, sau numele localitãþii sau þãrii în care filmeazã. Nici mãcar numele partenerei nu e important. Important este cel al producãtorului.

Rutger Hauer nu ºtie mare lucru, deci, despre România ('ªtiu cã aÞi avut ceva probleme În ultimii ani...') dar a vãzut douã filme româneºti ('Occident' ºi 'Filantropica') ºi a constatat un lucru de bun simÞ: filmele româneºti sunt bune pentru români.

De 13 ani, filmele româneÂşti se cantoneazĂŁ ĂŽntr-o problematicĂŁ anecdoticĂŁ, marcatĂŁ de obsesiile pre-revoluĂžionare, autorii acestora nereuÂşind sĂŁ depĂŁÂşeascĂŁ barierele ideologice cu care-i obiÂşnuise cenzura comunistĂŁ. Aluzia Âşi subtextul rĂŁmân marile procedee de lucru, maxima libertate pe care Âşi-o permit creatorii noÂştri fiind, pânĂŁ una-alta, ĂŽnjurĂŁtura ĂŽn direct Âşi limbajul grosier. Filmele româneÂşti se fac cu faĂža la un trecut ĂŽncĂŁ copleÂşitor Âşi cu refuzul privirii ĂŽn faÞã a viitorului. Nu vreau sĂŁ spun cĂŁ un optimism fĂŁrĂŁ suport ar trebui sĂŁ ia locul 'lehamitei' tradiĂžionale din filmul românesc. Dar, pentru ca producĂžiile noastre sĂŁ depĂŁÂşeascĂŁ condiĂžia de 'bun la intern' Âşi sĂŁ poatĂŁ aspira la o percepĂžie care sĂŁ depĂŁÂşeascĂŁ pitorescul locale Âşi interviul anecdotic, este nevoie de creatori care sĂŁ ĂŽnĂželeagĂŁ necesitatea unei gândiri Âşi a unui limbaj consonant cu vremea.