Asumându-şi - cu des invocata imprudenţă - responsabilitatea directă în conducerea celulei de criză, preşedintele Traian Băsescu a riscat enorm. Chiar dacă acum găseşte argumente, inclusiv legale, pentru temeinicia acţiunii sale, continui să cred că s-a comportat ca un jucător de pocker decis ori să ia tot potul, ori să-şi tragă un glonţ în cap. Întâmplarea, fericită, a făcut să se ridice de la masă îndesându-şi în buzunare beneficiile (de ordin moral) ale câştigării partidei, sub privirile mofluze ale celor care nu că ar fi dorit un final nefericit, dar ar fi preferat, din raţiuni mai mult sau mai puţin politice, ca preşedintele să piardă. Şi ar fi fost o pierdere pe care nu se ştie câte alte partide norocoase ar fi fost necesare pentru a o acoperi. Traian Băsescu este, însă, un jucător înrăit, şi a dovedit-o de nenumărate ori până acum. Şi un jucător norocos, în acelaşi timp, căruia i-au ieşit aproape toate mâinile: şi cele în care avea careu de aşi, dar şi cele în care avea doi şeptari. În partida ostaticilor, i-au lipsit până şi aceşti doi şeptari amărâţi şi sunt sigur că a avut nu puţine insomnii de-a lungul jocului, în care s-a gândit cu groază la momentul în care cineva - teroriştii, de pildă - ar fi spus 'sec!' şi ar fi trebuit să-şi arate cărţile. Atunci, nici Dâmboviţa, nici Tamisa şi nici Potomacul nu l-ar fi spălat pentru păcatul de a fi pus politica mai presus de vieţile conaţionalilor săi - primii dintre cei a căror viaţă a atârnat direct de el şi de deciziile lui. Şi, indiferent câte erori s-ar fi comis de-a lungul celor două luni, finalul fericit le şterge cu buretele succesului şi preşedintele se poate aştepta, cu mulţumire, la o întărire semnificativă a cotei sale de popularitate şi, implicit, la o cauţionare populară a stilului său autoritar de conducere a treburilor unei ţări în care separaţia puterilor tinde tot mai mult să devină o hibă a trecutului, prin ineficienţa pe care a generat-o la nivelul deciziilor importante.Câştigătorul ia totul - spune o vorbă din folclorul jucătorilor şi este de aşteptat ca în virtutea acestui succes Băsescu să se avânte cu şi mai multă temeritate în lichidarea 'rezistenţei' din justiţie, în remanierea molâului guvern tăricenist şi - finis coronat opus - în atingerea ţelului său suprem: alegerile anticipate!