Banca Națională a intrat la idei în legătură cu prețurile caselor. După ce a ignorat semnalele trase de Uniunea Notarilor, încă de la sfârșitul anului trecut, guvernatorul Mugur Isărescu i-a chemat acum pe notari să se consfătuiască cu ei. De ce? Simplu: orice tranzacție imobiliară trece prin mâinile unui notar. Altfel nu se face. Chiar dacă Uniunea Europeană ar vrea să le retragă notarilor acest monopol, și să-l împartă cu agenții imobiliari și cu avocații. Deocamdată, notarii sunt stăpâni pe situație: în cabinetele lor se parafează vânzările și cumpărările. Tot în cabinetele lor vin oamenii cu sacoșele de euro și-i numără răbdători, cu martori. Chestia asta nu e deloc europeană și șeful notarilor, dl. Mănescu, i-a cerut guvernatorului să dea o directivă prin care astfel de operațiuni, mai mari de 10.000 euro, să se facă doar prin transfer bancar. Guvernatorul, ca și autoritățile, se mai gândește. Nu e ușor să înlături o tradiție. Românul care vinde vrea să simtă foșnetul bancnotelor sub degete. Nu al ordinelor de plată. Apoi, dacă intră băncile pe fir, se alege praful de tranzacții. Și de bursa imobiliară. La notar poți să declari orice preț, ori mai mic, ca să plătești mai puține taxe, ori mai mare, ca să justifici bani negri. Viramentul bancar poate fi dezastruos pentru ambele direcții.
Ce se întâmplă, totuși, pe piața imobiliară? De ce nebunia asta?
Simplu: românii au descoperit o nouă sursă energetică: pământul. Terenurile. Nu sunt ca petrolul. Ba ceva mai tari. Nu aveau habar pe ce comori stau. Acum au descoperit secretul și s-a pornit nebunia. Stimulată de supralicitarea și de vehicularea unor mari sume ivite din neant, tranzacțiile sfidează logica și bunul simț. În România terenurile și casele sunt mai scumpe ca oriunde în lume. Deși românii n-au banii pe care-i au cei de pe aiurea. Zona imobiliară a devenit un nou Caritas, în care toți jucătorii speră să scoată de opt ori cât face. Terenul. Sau casa. Sau apartamentul.
Dar, orice joc piramidal are un moment al adevărului. Când cursa încetează să mai fie alimentată. Și atunci totul se prăbușește. Câțiva rămân cu ce-au câștigat la început. Iar restul cu paguba.
Caritasul imobiliar român se apropie de această fază sub aceleași priviri inocente și dezinteresateale autorităților.