Solicitarea procurorilor de arestare a lui Dinu Patriciu aducea ca motiv principal faptul că în mass-media şi în opinia publică se induce, constant, un curent de opinie favorabil patronului ROMPETROL, ceea ce ar fi de natură să îngreuneze munca procurorilor. Cum - nu se explică. Înţelegem, însă, destul de uşor în ce fel munca lor s-ar uşura în condiţiile în care acesta ar fi reţinut în celulele de la Rahova şi adus la audieri cu cătuşele la mâini şi fără cârdurile de cameramani şi reporteri ce i-au însoţit fiecare dintre cele peste 20 de vizite pe care le-a făcut la Parchet de când a fost învinuit de tot pomelnicul de infracţiuni. Vineri s-a dat o bătălie, una dintre cele mai importante. Războiul va fi lung şi de uzură însă vineri s-a confirmat, cel puţin în parte faptul că magistraţii încep să-şi respecte condiţia şi să se comporte cu adevărat ca nişte independenţi. Într-o altă conjunctură istorică, rezultatul disputelor de săptămâna trecută ar fi fost pr evizibil. Ce judecător cu picioarele pe pământ ar fi îndrăznit să dea o soluţie contrară dorinţelor mai mult decât clar exprimate ale Puterii? Cine ar fi îndrăznit să se pună contra preşedintelui ţării şi ministrului Justiţiei, ca să-i enunţ doar pe doi dintre cei interesaţi ca Dinu Patriciu să devină o pagină de succes în tratatul luptei cu corupţia şi infracţiunile?De data asta cineva a făcut-o, motivând legal decizia şi ţinând cont de argumentele apărării. Respingerea solicitării de recuzare, introdusă de Parchet reprezintă şi ea un moment de referinţă . Este pentru prima dată când procurorii recurg la o astfel de soluţie, ceea ce dă din capul locului sentimentul că este parte interesată şi nu factor de limpezime al cazului. Practic, procurorii se substituie unei părţi civile care nu există în proces. Ceea ce reflectă un soi de disperare în faţa unui caz în care probele sunt încă prea subţiri pentru a-l susţine şi de unde singura speranţa rămâ ne efectul presiunilor psihologice asupra învinitului încarcerat. Dinu Patriciu n-a fost şi nu este un personaj carismatic. De-a lungul întregii sale cariere politice şi publice a reuşit prin verbul ascuţit şi replica tăioasă, prin lipsa de menajamente a luărilor de poziţie şi printr-un cinism să-şi ridice împotrivă categorii de jucători. Iată însă că Parchetul reuşeşte să-i ridice cota de popularitate la un nivel la care Patriciu n-ar fi îndrăznit să viseze. Şi să oblige opinia publică să-şi pună întrebări legate de mobilurile ascunse ale acestei veritabile hărţuieli.