De mai bine de 16 ani, În România funcÞioneazã o ficÞiune: societatea civilã. Aceasta a fost ÎnÞeleasã - ºi pusã În practicã - imediat dupã RevoluÞie, ca o reacÞie intelectualã la acapararea puterii de cãtre 'moºtenitori' ai vechiului regim ºi ca o compensaÞie la faptul cã OpoziÞia de extracÞie istoricã era slabã ºi dezbinatã - incapabilã sã se opunã noilor tendinÞe. Grupul de Dialog Social ºi, mai târziu, PiaÞa UniversitãÞii au fost expresiile cele mai concrete ale unei societãÞi civile ce tindea sã se transforme În alternativã politicã realã a FSN-ului, din care au plecat, rând pe rând, cei plasaÞi acolo - În Consiliul iniÞial - de nevoia de a fi reprezentatã ºi opoziÞia - câtã a fost - faÞã de regimul totalitar. Aceastã societate civilã a jucat un rol activ În construcÞia ConvenÞiei Democratice, ca bloc electoral capabil sã se opunã urmaºilor Frontului, ºi tot ea este cea care l-a Împins În faÞã pe Emil Constantinescu. FinanÞatã ºi instruitã la ºcolile occidentale ale democraÞiei, aceastã categorie a Înregistrat, pe lângã succese, ºi eºecuri memorabile. Cel mai spectaculos a fost chiar acela al ConvenÞiei, incapabilã sã punã În practicã ideile din OpoziÞie, iar Emil Constantinescu s-a dovedit a fi prea puÞin pregãtit pentru a prelua o povarã de un asemenea calibru. Cât despre reprezentanÞii propriu-ziºi ai AlianÞei Civice ºi ai formaÞiunilor adiacente, cooptaÞi sau promovaÞi În structurile operative ale Puterii - aceºtia au realizat, la rândul lor, contraperformanÞe majore (sã ne amintim nu mai mult decât conducerile televiziunii ºi radioului de stat!). Fãrã prea multã jenã, protagoniºtii s-au retras, dupã 2000, la posturile lor, unde ºi-au reluat demersurile civice de parcã n-ar fi consumat niciodatã din usturoiul puterii. Ceva, neplãcut pentru 'zonã' se Întâmplã Încã de când a Început deconspirarea masivã a colaboratorilor securitãÞii, pentru care se militase intens: au Început sã iasã la ivealã 'cârtiÞe' . persoane dintre cele mai active ºi mai necruÞãtoare În demersul lor anticomunist ºi antisecurist. Sau, legate strâns, prin cãsãtorii sau prietenii, de acestea. Cu fiecare nou nume care se iÞeºte din dosarele adunate la CNSAS, credibilitatea acestei 'societãÞi civile' scade. Odatã cu ea se nãruiesc ºi miturile pe care a Încercat sã le impunã. Aproape firesc, locul Începe sã fie ocupat de un alt tip de societate civilã, una de un soi mai bãºtinaº, mai puÞin alimentatã din conturile unor agenÞii sau ale unor susÞinãtori ai societãÞii deschise, fãrã frontiere: presa. ªi, alãturi de aceasta, sindicatele ºi chiar patronatele. O tripletã care, pe mãsura ce reuºeºte sã-ºi defineascã opÞiunile ºi obiectivele, va introduce elementele de echilibru social ºi moral de care are nevoie societatea.