Cei de vârsta mea îºi reamintesc, poate, impactul pe care l-a avut o generaþie de actori de excepþie- una dintre multele pe care le-a dat aceastã þarã- printr-un spectacol de absolvire, la IATC, care a fãcut ca micuþa salã Cassandra sã fie luatã cu asalt luni în ºir prin anii 70, dacã nu mã înºel. Absolvenþii montaserã un spectacol original: Caragiale- dar nu teatru! Se gãsea, în acest spectacol, orice în afara pieselor marelui dramaturg: momente, schiþe, poezii, aforisme. Totul într-o îmbinare uluitor de fluentã ºi plinã de un haz nebun. Tinerii actori reuºeau sã încãlzeascã verbul muºcãtor al marelui scriitor pânã la incandescenþa hazului total. Mi-i reamintesc, în dezordine, pe Mircea Diaconu, Gelu Colceag, Gelu Niþu, Vladimir Gãitan ºi pe alþii pe care memoria spectatorului nu i-a pãstrat (ceea ce nu-i face sã fi fost mai puþin sclipitori în acel exerciþiu), cei care aduseserã sala în delir, o salã care la final nu se hotãra sã conteneascã aplauzele. O originalã reluare a acelui spectacol a avut loc zilele trecute, odatã cu Festivalul Naþional de Teatru Ion Luca Caragiale. Titulaturã pompoasã care nu s-a potrivit nici un moment cu ceea ce s-a întâmplat zilele trecute la Teatrul Naþional pentru cã- culmea- aceastã ediþie nu numai cã nu a avut vreo piesã de Caragiale, dar nu a avut nici mãcar una din repertoriul naþional! Cititorul -ºi spectatorul - normal se poate întreba: de ce? E o întâmplare sau...? Eu nu cred cã e o întâmplare. Este mai degrabã consecinþa unui fenomen, a unei stãri. De 12 ani încoace am plonjat direct într-o lume desprinsã parcã din opera marelui satiric. De 12 ani, pe marea scenã a þãrii, cum se spunea, se joacã non-stop, un spectacol fãrã cap ºi fãrã coadã. De 12 ani România este invadatã ba, ce zic eu: dominatã, chiar!- de personajele ºi situaþiile lui Caragiale. Deschideþi televizorul la orice orã din zi sau din noapte, sau uitaþi-vã în oglindã ºi veþi da nas în nas cu unul din personajele Nopþii furtunoase sau Scrisorii pierdute. Zeci, sute, mii de Tipãteºti, Trahanachi, Brânzoveneºti, Caþavenci, Ziþe, Miþe, Coane Joiþiche, Ipingeºti sau Venturiani populeazã scenele politicã, economicã, socialã ºi culturalã ale unei þãri aflate într-un perpetuu D-ale carnavalului.. De imediat dupã zaverã, Conu Leonida nu mai pridideºte cu analogiile sale politice. Le face nu în dormitor, ci la televizor. Dom Nae dã ordonanþe de urgenþã iar venerabilul Zaharia se reconciliazã cu toatã lumea. Iar în vremea asta, bietul Cetãþen Turmentat se trezeºte doar odatã la patru ani, când, culmea, habar nu are cu cine sã voteze ºi nici nu gãseºte pe cineva care sã-i spuie. Atunci vin ºi zic- ce nevoie mai avem de piesele lui Caragiale ºi de teatrul lui? Aºa încât cred cã ceea ce s-a întâmplat în festival este lucrul cel mai nimerit ºi nicidecum o potrivealã comicã. |
|
| Accesari:
2341
|
Adauga o opinie