După ce l-a înjurat bine, când era secretar general la PSD, şi după ce l-a luat în braţe, atunci când era pe drumuri (din punct de vedere politic), Cozmin Guşă constată cu regret că Traian Băsescu n-are caracter. Este o concluzie dureroasă, mai ales că experienţa se repetă: după ce şi-a investit toate sentimentele şi puterea creatoare în Adrian Năstase, cel care l-a luat de la Intact şi l-a aşezat pe confortabilul fotoliu executiv din Kiseleff, acelaşi Cozmin Guşă a constatat că protectorul său îl lasă brusc din braţe, fără nici un fel de avertisment, aruncându-l în gura 'călăului de partid' Octav Cozmâncă. Deşi n-a spus-o la fel de direct, se poate înţelege cu uşurinţă că nici Năstase nu prea are caracter. Ce să mai vorbim despre Ion Iliescu, care măcar a fost consecvent: nu l-a simpatizat niciodată, iar când a simţit că este momentul l-a somat pe Năstase să-i dea brânci. Este şi asta o lipsă de caracter, iar Guşă nu i-a iertat-o, mai abitir de cât lui Năstase şi Băsescu la un loc, acuzându-l de toate relele. Până şi de dizgraţia sa în faţa lui Băsescu care, în opinia sa, ar fi fost generată de nişte presiuni oculte pe care fostul preşedinte le-ar exercita asupra celui prezent.Lipsiţi de caracter sunt şi unii dintre noii colegi al dlui Guşă, care la bine, la munte, s-au declarat trup şi suflet alături de el, pentru că atunci când şefii din partid i-au luat la întrebări, să-l abandoneze şi ei fără nici un regret. Roberta Anastase este doar unul dintre exemple.Cert este că cea mai mare problemă cu care se confruntă impetuosul politician este caracterul. Caracterul în politică. Construcţia pe care o are în cap nu se poate face fără caracter. Or, oamenii politici pe care-i ştie, de sus până jos, nu au caracter. Cu o singură excepţie care, deocamdată, nu prea-i ţine de cald: Lavinia Şandru. Ea are caracter, dar nu mai are viitor. Politic, pentru că cel casnic îi este asigurat, via Guşă. În situaţia dată, cel mai inspirat lucru pe care ar putea să-l facă şi prin care ar putea să-şi reafirme opţiunea pentru ideea de caracter, ar fi să demisioneze şi din calitatea de parlamentar. În felul acesta, ar putea da o lecţie tuturor politicienilor, demonstrându-le că nu interesul de a se afla într-un fotoliu călduţ şi confortabil îl călăuzeşte, ci caracterul.