Cine n-are bătrâni, să-i cumpere, zice un proverb care, însă, nu precizează    şi de unde s-ar putea face asemenea achiziţii şi la ce preţuri. PSD-ul are, din întâmplare, astfel de exemplare.Chiar pe preşedintele –fondator al partidului, pe care zelul mai noilor membri nu a reuşit să-l scoată definitiv din scenă, după Congresul din 2005.Iliescu a rămas în partid, unde se dovedeşte a  fi o nucă tare pentru dinţii de lapte ai noilor lideri. Deloc dispus să-şi asume o disciplină de partid formală în care toată lumea să spună ceea ce spune „şeful”, Iliescu a contraatacat dur zilele trecute, pe tema moţiunii pe care PSD-ul, într-un elan necontrolat, a promis că o va introduce luni, 10 septembrie, la „12 trecute fix”. Promisiune solemnă, fără loc de întors, pe care acum toată lumea o aşteaptă cu sufletul la gură. Iliescu le-a atras atenţia colegilor săi că n-au prea stat pe gânduri când au luat această decizie, uitând pur şi simplu să-şi pună o întrebare esenţială: ce se va întâmpla după moţiune, mai ales dacă aceasta va trece?
Cam acelaşi lucru s-a îmtâmplat cu câteva luni în urmă când acelaşi PSD, condus de acelaşi Mircea Geoană, într-un elan similar, a declanşat procedura suspendării preşedintelui Băsescu. Nici atunci nu şi-a bătut nimeni capul cu ce se va întâmpla după. Şi s-a întâmplat că Băsescu a ieşit victorios din aceasta confruntare, ţintuindu-i la sâlpul infamiei pe cei care cutezaseră să atenteze la icoana sa de  fiu al poporului.
Pentru prima dată în istoria de aproape 18 ani a democraţiei româneşti, o moţiune de cenzură nu mai este un simplu exerciţiu retoric, şi are şanse de reuşită. Este meritul conjuncturii, nu al PSD-ului. Angajamentul luat de Geoană se poate întoarce însă, ca un bumerang, înpotriva sa. Întâi pentru că, odată demolat Guvernul Tăricenu,  nu există nici o garanţie că i-ar putea lua locul un „Guven Geoană”. A doua oară, pentru că dacă Geoană nu va fi desemnat să formeze un nou guvern, va fi desemnat un altul, cel mai probabil Blaga, care însă nu va reuşi să obţină susţinerea necesară. Şi atunci se va ajunge la alegeri anticipate - o formulă care va lovi dur pe toată lumea, opozanţi sau guvernanţi, nu contează. Ce e de făcut? Deja se speculează că se studiază intens formula de înlocuire a moţiunii de cenzură cu două moţiuni simple-una pe învăţământ şi alta pe sănătate, de pildă, ceea ce n-ar mai însemna că trebuie să cadă capul lui Tăriceanu, autorii mulţumindu-se cu două capete mai mici. În oricare dintre situaţii perdantul devine Mircea Geoană, pe care nu se mai ştie cât de mult îl mai susţin susţinătorii săi, şi câţi sunt ce care l-ar dori ieşit din cărţi,până nu e prea târziu.