Principele Radu Âşi-a anunĂžat candidatura la PreÂşedinĂžie. El este candidatul atipic Âşi apolitic care ĂŽnvioreazĂŁ – deja - o campanie care se anunÞã suficient de monotonĂŁ Âşi de previzibilĂŁ.

Din douĂŁ puncte de vedere poate fi analizatĂŁ aceastĂŁ candidaturĂŁ: antecedentele Âşi oportunitatea.

Antecedentele: privitã În sine, pare o absurditate: obiectivul unei spiÞe regale nu poate fi altul decât dobândirea tronului sau poziÞiei care asigurã un anumit soi de legitimitate constituÞionalã. Acest lucru poate fi realizat printr-un referendum ºi prin opÞiune de drept. O candidaturã la preºedinÞie semnificã, practic, o abdicare de la principiul transmiterii dreptului de a domni În linie genealogicã.

ExistĂŁ un precedent: ĂŽn 1992 a fost vehiculatĂŁ ideea candidaturii regelui Mihai la PreÂşedinĂžia României. Ea a parĂžinut aripii „bĂŁtrâne” a liberalilor, iar eroarea de a Âşi-o fi ĂŽnsuÂşit a cântĂŁrit decisiv la debarcarea lui Radu Câmpeanu la Congresul PNL din 1993, dupĂŁ ratarea Parlamentului. VĂŁ mai amintiĂži, poate, cĂŁ o delegaĂžie a liberalilor a fost la Versoix pentru a ĂŽncerca sĂŁ-l convingĂŁ pe fostul suveran sĂŁ facĂŁ acest pas, pe care venerabilii ĂŽl considerau hotĂŁrâtor pentru ĂŽnlĂŁturarea „neocomunismului” iliescian. Spre onoarea lui, regele Mihai  n-a marÂşat la idee, dar aceasta a influenĂžat negativ asupra intenĂžiilor de vot.

Oportunitatea: desigur, Principele Radu nu este regele Mihai. Acest lucru este ºi bun ºi rãu. Bun pentru cã nu implicã total Casa Regalã. Rãu, pentru cã Principele nu are nici pe departe notorietatea socrului sãu. Nici nu ºtiu dacã are o notorietate suficientã pentru cã cei care vor merge la vot sã ºtie despre cine e vorba. Cert este Însã cã aceia care l-au sfãtuit ºi l-au convins sã facã acest pas (ºi nu numai pe el, ci Întreaga Casã Regalã) mizeazã pe un lucru: ar putea fi candidatul troian care sã-l Învingã pe candidatul Traian. Niciunul dintre cei consideraÞi competitori autorizaÞi neavând ponderea necesarã sã Încline balanÞa, cu toÞii κi pot deversa voturile spre principele Radu, Într-o majoritate aptã sã Împiedice realegerea lui Bãsescu.

ÂŞi ĂŽntr-un caz Âşi ĂŽn altul, candidatura regalĂŁ va marca o noutate absolutĂŁ pe piaĂža electoralĂŁ europeanĂŁ, fiind primul os domnesc care intenĂžioneazĂŁ sĂŁ devinĂŁ preÂşedintele unei republici care i-a izgonit predecesorul.