Lansarea candidaturii d-lui Ion Iliescu a fost însoţită de un spectacol mai sobru decât se aşteptau cei pe care aburii sondajelor i-au adus deja într-o stare de euforie periculoasă. Semn că, dincolo de aparenţe, există o percepţie mai exactă a unei stări de lucruri ce poate să facă din orice triumf electoral o victorie a la Pirrhus. Dintre cele patru candidaturi ale fostului şi - probabil - viitorului preşedinte, aceasta este cea mai pe muchie de cuţit. În '90, preşedintele CFSN şi CPUN s-a transferat aroape firesc la Palatul Cotroceni, cu un scor electoral ce va rămâne de-a pururi de domeniul amintirii. În '92, cu toate seismele politice, situaţia socială nu era încă de natură să arunce în deznădejde marea masa a celor care mai aşteptau încă miracole de la libertatea atât de neaşteptat dobândită în '89, iar preşedintele era încă suficient creditat de o majoritate încrezătoare în viitor. Abia în '96, îndoielile crescânde aveau să genereze unda de şoc a schimbării, considerată ca un ultim liman. În 2000, creşterea în popularitate a PDSR-ului şi a dlui Iliescu nu este rezultatul unui demers calitativ ci consecinţa directă a marilor şi gravelor erori comise de o coaliţie dezarticulată şi cu intense centrifuge. Situaţia din 2000 este mai degrabă expresia propensiunii spre "mai puţin răul" pedeserist decat "răul" cederist. Este un recul psihic, cu grave consecinţe atâta timp cât speranţa electoratului în mai bine dispare văzând cu ochii. Din această perspectivă, candidatura dlui Iliescu este un act de curaj aproape sinucigaş. Domnia sa şi partidul său vor prelua - în caz de victorie - o moştenire explozivă, adusă la limita suportabilităţii, din care lipseşte şi predispoziţia din '96 către sacrificii de moment care să genereze câştiguri de perspectivă. Populaţia aşteaptă acum miracole pe care nimeni nu poate să le facă, iar cei câţiva ani de noi sacrificii vor pune la grea încecare capacitatea viitoarei forţe politice de a da răspunsuri valabile societăţiii. Dl Iliescu este un politician cu experienţă, care nu poate să-şi facă iluzia că lucrurile vor merge ca unse şi că va fi întâmpinat, ca şi în '90, cu aceleaşi sentimente şi speranţe. Marja sa de credibilitate este acum substanţial redusă si sorţii de izbână - postelectorală - suficient de mici. În această perspectivă, candidatura dlui să nu îmi apară doar un act de curaj - ci ca un veritabil sacrificiu.