Lansarea candidaturii d-lui Ion Iliescu a fost însoțită de un spectacol mai sobru decât se așteptau cei pe care aburii sondajelor i-au adus deja într-o stare de euforie periculoasă. Semn că, dincolo de aparențe, există o percepție mai exactă a unei stări de lucruri ce poate să facă din orice triumf electoral o victorie a la Pirrhus. Dintre cele patru candidaturi ale fostului și - probabil - viitorului președinte, aceasta este cea mai pe muchie de cuțit. În '90, președintele CFSN și CPUN s-a transferat aroape firesc la Palatul Cotroceni, cu un scor electoral ce va rămâne de-a pururi de domeniul amintirii. În '92, cu toate seismele politice, situația socială nu era încă de natură să arunce în deznădejde marea masa a celor care mai așteptau încă miracole de la libertatea atât de neașteptat dobândită în '89, iar președintele era încă suficient creditat de o majoritate încrezătoare în viitor. Abia în '96, îndoielile crescânde aveau să genereze unda de șoc a schimbării, considerată ca un ultim liman. În 2000, creșterea în popularitate a PDSR-ului și a dlui Iliescu nu este rezultatul unui demers calitativ ci consecința directă a marilor și gravelor erori comise de o coaliție dezarticulată și cu intense centrifuge. Situația din 2000 este mai degrabă expresia propensiunii spre "mai puțin răul" pedeserist decat "răul" cederist. Este un recul psihic, cu grave consecințe atâta timp cât speranța electoratului în mai bine dispare văzând cu ochii. Din această perspectivă, candidatura dlui Iliescu este un act de curaj aproape sinucigaș. Domnia sa și partidul său vor prelua - în caz de victorie - o moștenire explozivă, adusă la limita suportabilității, din care lipsește și predispoziția din '96 către sacrificii de moment care să genereze câștiguri de perspectivă. Populația așteaptă acum miracole pe care nimeni nu poate să le facă, iar cei câțiva ani de noi sacrificii vor pune la grea încecare capacitatea viitoarei forțe politice de a da răspunsuri valabile societățiii. Dl Iliescu este un politician cu experiență, care nu poate să-și facă iluzia că lucrurile vor merge ca unse și că va fi întâmpinat, ca și în '90, cu aceleași sentimente și speranțe. Marja sa de credibilitate este acum substanțial redusă si sorții de izbână - postelectorală - suficient de mici. În această perspectivă, candidatura dlui să nu îmi apară doar un act de curaj - ci ca un veritabil sacrificiu. |