Lansarea candidaturii d-lui Ion Iliescu a fost însoþitã de un spectacol mai sobru decât se aºteptau cei pe care aburii sondajelor i-au adus deja într-o stare de euforie periculoasã. Semn cã, dincolo de aparenþe, existã o percepþie mai exactã a unei stãri de lucruri ce poate sã facã din orice triumf electoral o victorie a la Pirrhus. Dintre cele patru candidaturi ale fostului ºi - probabil - viitorului preºedinte, aceasta este cea mai pe muchie de cuþit. În '90, preºedintele CFSN ºi CPUN s-a transferat aroape firesc la Palatul Cotroceni, cu un scor electoral ce va rãmâne de-a pururi de domeniul amintirii. În '92, cu toate seismele politice, situaþia socialã nu era încã de naturã sã arunce în deznãdejde marea masa a celor care mai aºteptau încã miracole de la libertatea atât de neaºteptat dobânditã în '89, iar preºedintele era încã suficient creditat de o majoritate încrezãtoare în viitor. Abia în '96, îndoielile crescânde aveau sã genereze unda de ºoc a schimbãrii, consideratã ca un ultim liman. În 2000, creºterea în popularitate a PDSR-ului ºi a dlui Iliescu nu este rezultatul unui demers calitativ ci consecinþa directã a marilor ºi gravelor erori comise de o coaliþie dezarticulatã ºi cu intense centrifuge. Situaþia din 2000 este mai degrabã expresia propensiunii spre "mai puþin rãul" pedeserist decat "rãul" cederist. Este un recul psihic, cu grave consecinþe atâta timp cât speranþa electoratului în mai bine dispare vãzând cu ochii. Din aceastã perspectivã, candidatura dlui Iliescu este un act de curaj aproape sinucigaº. Domnia sa ºi partidul sãu vor prelua - în caz de victorie - o moºtenire explozivã, adusã la limita suportabilitãþii, din care lipseºte ºi predispoziþia din '96 cãtre sacrificii de moment care sã genereze câºtiguri de perspectivã. Populaþia aºteaptã acum miracole pe care nimeni nu poate sã le facã, iar cei câþiva ani de noi sacrificii vor pune la grea încecare capacitatea viitoarei forþe politice de a da rãspunsuri valabile societãþiii. Dl Iliescu este un politician cu experienþã, care nu poate sã-ºi facã iluzia cã lucrurile vor merge ca unse ºi cã va fi întâmpinat, ca ºi în '90, cu aceleaºi sentimente ºi speranþe. Marja sa de credibilitate este acum substanþial redusã si sorþii de izbânã - postelectoralã - suficient de mici. În aceastã perspectivã, candidatura dlui sã nu îmi aparã doar un act de curaj - ci ca un veritabil sacrificiu.