Prezent, pentru prima datã, în maratonul nocturn al lui Adrian Pãunescu de la Tele 7abc m-am aflat zilele trecute, alãturi de alþi câþiva colegi de breaslã, în faþa senatorului Corneliu Vadim Tudor, în proaspãta sa calitate de candidat la preºedinþie. Pe cât de controversat, pe atât de contrastant cu ºine însuºi, preºedintele PRM a fâcut, vreme de aproape ºase ore, o paradã uluitoare de culturã, crezuri politice, aprehensiuni ºi comprehensiuni, toleranþã ºi fanatism. Vadim este omul cãruia nu i se poate pune o ºtampilã unicã. Este proteic, având capacitatea sã curga nãvalnic prin albii largi sau sã se strecoare insidios prin crãpãturi, pentru a ajunge acolo unde doreºte. Mi-am amintit cã, în urmã cu patru ani, la "Turneul Candidaþilor" pe care l-am moderat la Antena 1, Vadim fusese o veritabilã surprizã: calm, aºezat, riguros în demonstraþii, tãios cu zâmbetul pe buze. Era cu totul alt Vadim decât cel cunoscut din paradele sale vecine cu histrionismul. De aici a pornit una dintre întrebãrile pe care i le-am pus: alegãtorul, pus în faþa a doi Vadim, unul calm ºi aºezat, la alegeri, ºi altul dezlãnþuit, între scrutinuri, care este cel adevarat? N-ar putea sã creadã acesta cã odatã ajuns preºedinte, ar putea intra în pielea unui al treilea personaj, conformist ºi interesat? L-am mai întrebat ce crede despre faptul cã la "umbra" sa nu prea cresc lideri, cã nu existã nu doar un "numãrul doi", dar nici cu 3, 4 , 5 sau 10, care sã-l poatã înlocui la cârma partidului, în caz de succes electoral sau de insucces fizic. Am vrut sã ºtiu dacã nu-i creazã un sentiment de disconfort faptul ca adepþii formaþiunii sale sunt, de fapt, purtãtorii unui mesaj negativ faþã de starea de lucruri actualã,ºi cã avansul în sondaje al PRM þine, constant, de scãderea nivelului de trai. La nici una dintre întrebãri senatorul nu mi-a rãspuns. M-a purtat prin istorie, prin literaturaã prin politicã, dar a evitat, cu abilitate, sã punã degetul pe "rãnile" doctrinare ºi organizatorice ale formaþiunii sale. Acest lucru poate dovedi: ori cã a devenit mai politician ca oricând, ori cã nu are rãspunsuri. Uneori, însãºi lipsa acestuia poate constitui rãspunsul. |