Nu e prima dată când preşedintele încearcă să prostească pe toată lumea. De multe ori i-a ţinut. A făcut-o prima dată când a lăcrimat de mila lui Stolojan, 'răpus' de hidra pesedistă, căruia i-a luat apoi locul, voios, la candidatura prezidenţială. Ne-a prostit şi atunci când la confruntarea televizată din ajunul alegerilor a rostit cu patos fraza pe care i-o dictase un consilier abil: 'Ce păcat, măi Adriane, că ţara asta trebuie să aleagă între doi comunişti', prin care încerca să ne facă să credem că el este mai puţin comunist decât Năstase. Ne-a prostit în faţă şi cu casa din Mihăileanu, pe care întâi a zis că o să dea înapoi, pentru ca mai apoi să o păstreze ca şi când ar fi fost obţinută pe bune. Acum, după ce s-a dat în stambă la Golden Blitz, bucurându-se în felul său de victoria steliştilor, în compania prietenului Gigi, vrea să ne convingă că de la miezul nopţii şi până la 5 de dimineaţă n-a pus gura pe altceva decât pe apă cu lămâie! Sare în apărarea sa însuşi liderul PNG, care ai crede că n-a făcut altceva toată noaptea decât să vegheze ca preşedintele tuturor românilor să nu greşească cumva paharul. Şi nea Traian şi nea Gigi ne cred proşti când îşi închipuie că noi îi credem că şi-au manifestat bucuria servind apă rece, doar pentru ca la plecare preşedintele să se poată aşeza la volan cu conştiinţa liniştită că nu e mai presus de lege. Realitatea este că preşedintele a băut vârtos - cum o cam face în mod obişnuit - şi că luarea volanului în propriile mâini este un comportament tipic de persoană căreia influenţele bahice îi dau curaj şi-i stârnesc ambiţiile. Dl Băsescu s-a comportat şi cu acest prilej ca un simplu cetăţean, care nu concepe bucuria fără un şpriţ rece şi fără comeseni care să spună bancuri, şi care crede că e suficient de grozav ca să nu-i pese de cei din jur când se aşează la volan. Nu s-a comportat ca un preşedinte, care e obligat, nu prin Constituţie, ci prin normele de bun simţ, să trezească respect faţă de instituţia pe care o reprezintă. Din păcate, respectul s-a pierdut demult, iar imaginea preşedintelui se erodează continuu, pe măsură ce omul Traian Băsescu are prioritate în faţa personajului pe care ar trebui să-l interpreteze.