Luna trecutã, la Petra, a avut loc o conferinþã a laureaþilor Premiului Nobel. Au participat nu mai puþini de 33 de deþinãtori ai acestei distincþii excepþionale. Organizatã la iniþiativa regelui Abdullah al Iordaniei, în colaborare cu Fundaþia pentru Umanitate, condusã de Ellie Wiesel, conferinþa s-a soldat cu lansarea unui fond de 10 milioane de dolari pentru susþinerea cercetãrilor ºtiinþifice ºi cooperãrii în acest domeniu în regiune. ÃŽn regiunea Orientului Mijlociu, bineînþeles, loc în care intoleranþa ºi ura au fãcut ravagii de-a lungul ultimei sute de ani. Este o iniþiativã istoricã, aº spune, iar faptul cã la originea sa stã monarhul modern ºi luminat Abdullah al-II-lea, fiul regelui Hussein, nu este deloc întâmplãtor. Cum nu este întâmplãtoare nici alegerea localitãþii Petra pentru a fi gazda unei manifestãri de o asemenea anvergurã. Cine o va cãuta pe hartã o va gãsi cu greu. Va da de ea mai degrabã în cãrþile de istorie. Petra este un sit arheologic excepþional conservat ºi constituie una dintre minunile lumii antice. Situat în plin deºert, într-un defileu îngust ºi greu accesibil, vechiul oraº a fost pur ºi simplu sãpat în pereþii de calcar ai acestei strâmtori, prin care poposeau caravanele în drumul lor spre Arabia ºi spre Mesopotamia. Spectacolul pe care-l înfãþiºeazã aceastã aºezare este unic ºi impresionant ºi vorbeºte despre talentul ºi ingeniozitatea unor generaþii de constructori-artiºti. Petra reprezintã principalul atu turistic al Iordaniei, înaintea aºezãrilor de la Marea Moartã ºi a izvoarelor Iordanului, unde Ioan l-a botezat pe Isus, sau a oraºului turistic Aqaba, de la Marea Roºie. Þarã lipsitã de resurse naturale, dãruitã de Allah cel majoritar, dar nu unic, cu multã piatrã, nisip ºi cãlduri ucigãtoare, Iordania ºi-a construit cu tenacitate ºi temeinicie o infrastructurã care o face ca în prezent sã poatã primi câteva milioane de turiºti anual. Marile lanþuri hoteliere, ca Intercontinental, Marriott, Movenpick, Kempuski, au investit masiv mergând pe apetitul turiºtilor pentru exotism ºi pentru istorie. La Marea Moartã, unde nu se aflã nimic în stare sã atragã cãlãtori, au apãrut veritabile staþiuni în care resursa cea mai preþioasã – apa dulce – umple zeci de piscine ºi trambuline acvatice, ca o alternativã la apa super-sãratã a mãrii aflate cu vreo 400 de metri sub nivelul oceanului planetar. La Petra, loc pustiu ºi greu accesibil, s-au construit câteva hoteluri fastuoase care pun la dispoziþia vizitatorilor lor cãmilele ºi catârii cu care se poate ajunge în oraºul antic. La Aqaba, port la Marea Roºie, unde se întretaie graniþele a nu mai puþin de patru þãri – Iordania, Egipt, Israel ºi Arabia Sauditã – sunt în construcþie câteva noi mari hoteluri de lux, cele existente nemaifãcând faþã cererilor. Expozeul mai are un sens polemic: într-o þarã care are atât de puþine lucruri de arãtat ºi de exploatat, înþelepciunea liderilor care au generat o stabilitate politicã remarcabilã a fãcut posibilã compensarea lipsei de resurse naturale pe care se bazeazã þãrile din jur, cu o ofertã valoroasã din punct de vedere turistic ºi istoric. Stau ºi mã întreb ce s-ar fi întâmplat cu aceastã þarã de doar vreo cinci milioane de locuitori dacã ar fi avut mãcar o parte din ceea ce deþinem noi ºi nu reuºim sã convertim în interes ºi beneficii aferente. |