Chiar dacã nu va face nimic prin care sã rãmânã în istorie (ceea ce este greu de presupus, din capul locului) Alin Teodorescu îºi va înscrie numele pe primul loc în lista celor care ocupã un post "în premierã" în administraþia româneascã: acela de ºef al Cancelariei. Sau, cu alte cuvinte, de cancelar.Sunã bine, termenul, ºi te duce cu gândul la iluºtri reprezentanþi ai acestei demnitãþi, de pe alte meleaguri, chiar dacã semnificaþia nu este aceeaºi. Alin Teodorescu nu va fi un Schroder. Va fi însã omul prin care vor trece majoritatea informaþiilor importante ºi a deciziilor cu impact major. Prin fiºa postului, el este cel care va trebui sã-l descarce pe premier de balastul - informaþional ºi decizional - nenecesar sau redundant, lãsându-i timp ºi loc de miºcare pentru lucrurile de importanþã majorã. Un astfel de post - ca ºi cele de vicepremieri - ar fi trebuit inventate mai demult ºi probabil cã l-ar fi scutit pe premier de o serie de erori sau de miºcãri neinspirate, cu consecinþe pe planul politicii interne ºi al relaþiilor dintre puteri. Necesitatea unei atari funcþii ºi a unui atare aparat (cam gonflat, din plecare) a apãrut mai ales atunci când cel care pãrea sã fie un fel de factotum pe lângã cabinetul premierului - ªerban Mihãilescu - a fost nevoit sã se retragã în Parlament.Apariþia lui Alin Teodorescu în aceastã poziþie importantã nu a fost chiar o surprizã pentru cunoscãtori. Sociolog eminent, el are meritul de a fi promovat prima instituþie de sondaje alternativã pe care, dupã tributul inerent plãtit unei poziþionãri fãrã echivoc în terenul politicii, a adus-o, treptat ºi sigur, pe linia încrederii ºi a autoritãþii. N-a scãpat - ar fi fost ºi greu - acuzelor de manipulare - ºi dintr-o parte ºi din alta a spectrului. Personal, s-a ilustrat prin calitatea analizelor sale politice, aceasta aducându-l în poziþia de sfetnic - consultant al diferiþilor reprezentanþi ai Puterii, asupra cãrora a avut o influenþã considerabilã. Prezenþa sa în "echipa Nãstase", dupã refuzul de a fi înrolat în "echipa Constantinescu" reprezintã, dincolo de orice parti-pris, o decizie de realism ºi de implicare. Alin Teodorescu dã o probã de responsabilitate civicã, trecând din tribuna comentariilor, în terenul de joc al politicii, cu riscul nu numai al neobþinerii de avantaje, dar chiar de pierdere al altora. Din câte îl cunosc, ceea ce i se întâmplã acum este rezultatul unei analize adânci ºi bine cumpãnite ºi mã face sã cred cã nu va face acele concesii, care de regulã îi compromit pe deþinãtorii - temporari - ai puterii. |