Nu ºtiam - nu vreau sã cred - cã suntem campionii corupþiei în Europa, cum aratã niºte studii. O asemenea cercetare nu poate evidenþia decât aparenþele fenomenului, sau percepþia sa de cãtre opinia publicã. Mecanismele corupþiei sunt complexe ºi ele nu acþioneazã la vedere. Dacã tot e vorba de superlative, s-ar putea sã fim campioni la competiþia "micã", cea de uzurã, pe care o implicã relaþia cetãþean-funcþionar public, iar aici beneficiem de o veritabilã tradiþie, care aproape cã a intrat în firea lucrurilor ºi are cauze care þin nu numai de funcþionarul-corupt, ci ºi de cetãþeanul-corupãtor, care cautã soluþii de a-ºi rezolva demersurile. Este, pânã la urmã, un climat întreþinut de ambele tabere implicate în proces ºi pe care nu-l poate înlãtura educaþia, ci constrângerea: eliminarea tuturor portiþelor ºi a chichiþelor care lasã loc liberului arbitru ºi fixarea de reglementãri clare ºi neinterpretabile.
Adevãrata corupþie, la care mã tem cã nu suntem campioni - pentru cã nu avem "privilegiul", ca naþiune, sã fim în stare sã nu facem nici binele ºi nici rãul performant, pânã la capãt - este cea care doar rareori iese la ivealã. Sunt marile tranzacþii care se fac la niveluri înalte, pe bazã de înþelegeri bine puse la punct ºi care nu au martori. Când apare câte o defecþiune de genul Remeº, apare pentru cã, pe undeva, lucrurile au ieºit de pe fãgaº, iar în aceste cazuri, meritul nu este nici pe departe al poliþiºtilor sau al procurorilor, care primesc cazul murã în gurã. Marea corupþie se consumã cu discreþie ºi la mize care fac ca ea sã funcþioneze impecabil ºi sã rãmânã, în veci, nedescoperitã sau nedoveditã. ªi aici existã, în Europa, tradiþii ºi specialiºti cu care nu ne putem pune. Chiar dacã ne-am înscris ºi noi deja pe un astfel de traseu. Marile cazuri de corupþie sunt acolo unde este vorba de bani publici, mulþi, acolo unde se fac licitaþii trucate ºi unde se acceptã specialiºtii despre care se ºtie clar cã-ºi vor depãºi substanþial costurile ºi cã nici grosimea stratului de breton de pe autostrãzi nu va putea fi vreodatã mãsurat cu precizie ºi nici valoarea consultanþei nu va putea fi evaluatã.
Cum spuneam, noi devenim specialiºtii Europei în corupþia derizorie, penibilã, care se învârte între caltaboºii destinaþi lui Remeº ºi vinul ºi peºtele cu care slujitorii justiþiei, doritori de posturi de ºefi, îºi arvunesc poziþiile în concursuri trucate. Justiþia românã rãmâne, prin asemenea mostre, piatra de moarã atârnatã de picioarele integrãrii noastre europene, cea care ar putea înregistra performanþa de a ne întoarce de unde am plecat.