Recentul puci de la Camera de Comerţ aduce la suprafaţă un conflict care mocneşte de multă vreme.  Cam de pe vremea când, brusc, Camera de Comerţ a României a devenit Camera de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti.  Adăugirea din coadă a fost răspunsul dat mai multor încercări de desprindere a Capitalei, pentru a da funcţii şi satisfacţii celor care nu puseseră mâna pe aşa ceva în Camera Mare.  La vremea respectivă, conflictul de interese a fost tranşat de influenţa pe care domnul Cojocaru o avea în mediul politic, influenţă care l-a ajutat şi în "lovitura de cameră" pe care a dat-o când l-a debarcat pe "şeful istoric" al acesteia, Aurel Ghibuţiu, un apropiat al preşedintelui Iliescu...  Mărul discordiei l-a constituit, de-a lungul timpului, patrimoniul Camerei, care a gestionat în perioada de deschidere spre economia de piaţă profitabilele manifestări internaţionale de la Romexpo.  Pe seama lor, Camera şi-a ridicat un sediu somptuos în Mărăşeşti, şi-a modernizat structurile şi a mărit lefurile.  Pe seama lor şi a Registrului Comerţului - una dintre cele mai sigure şi mai profitabile afaceri ale "epocii".  Lovitura dată de avocatul Vlasov de la Iaşi vine într-un moment în care scaunul preşedintelui Cojocaru se clătina deja.  Acesta pare să nu mai aibe suportul politic de altădată şi unul dintre motive pare să fie apetitul tot mai scăzut în sponsorizarea politică.  Cu el pare să se întâmple ceea ce s-a întâmplat cu Dângă de la UCECOM, urcat şi acesta în barca Puterii şi aflat acum pe punctul de a fi aruncat peste bord prin Legea Cooperaţiei. Lovitura de graţie în cazul Cojocaru nu este, însă, separarea camerelor teritoriale, prin manevra iniţiată de Vlasov, ci decizia Guvernului de a trece Registrul Comerţului în subordinea Finanţelor.  Este bomboana de pe coliva unui deces anunţat: cel al Camerei Unice.  Se anunţă o perioadă de tranziţie nu foarte lungă când intrarea în cameră se va face simultan, pe două uşi, dar din care nu va exista şi o ieşire...