Teoria bãsescianã, de pe vremea când actualul preºedinte era doar ministru al Transporturilor în guvernul CDR, cum cã România n-ar avea nevoie de autostrãzi, ci doar de drumuri mai bune, traficul neajungând vreodatã la cote care sã justifice câte douã benzi pe sens, a cam cãzut în desuetudine. N-o mai evocã decât actualul ministru, Orban, un ‘fan’ declarat al preºedintelui, atunci când simte nevoia sã mai polemizeze cu ºeful statului. Iatã cã acum suntem la momentul fast în care putem sã ne încredem cã democraþia a reuºit sã facã mai mult decât dictatura în materie de drumuri. Adicã sã avem mai mulþi kilometri fãcuþi dupã ’89, decât cei fãcuþi înainte de ’89, de Ceauºescu. Cu finalizarea tronsonului Bucureºti-Cernavodã al Autostrãzii Soarelui avem 160 de kilometri de autostradã nouã pe capul tuturor locuitorilor, cu vreo 40 mai mult decât cei de pe Bucureºti-Piteºti. ÃŽnceputã cam pe când îºi încheia Traian Bãsescu mandatul de ministru, autostrada a intrat rapid în obiºnuinþa ºi în uzul automobiliºtilor, oferindu-le ºansa de a scurta serios drumul spre mare. ÃŽn loc de 4-5 ore cât se fãcea în mod obiºnuit pe cele douã trasee clasice (cel de la Vadul Oii ºi cel de la Feteºti) astãzi, dacã mergi bine ºi nu e week-end, faci o orã ºi ceva pânã la Cernavodã ºi încã una pânã la Constanþa. Incredibil! Numai cã bucuria automobiliºtilor dureazã doar pânã la întoarcere. Dacã eºti nevoit sã revii în Bucureºti sau prin Bucureºti, duminicã dupã-amiazã, ai încurcat-o: de la Neptun, Costineºti sau Constanþa, intri rapid în coloana care se formeazã pe la Valu lui Traian (celãlalt, nu ãsta) ºi mergi dupã aia, barã la barã, cu opriri dese ºi lungi, pânã la Cernavodã. Duminica trecutã recordul a fost de trei ore pentru mai puþin de o sutã de kilometri. Record care poate fi oricând îmbunãtãþit. Pentru cã brava noastrã Poliþie Rutierã se mulþumeºte sã asiste la spectacol, unicele sale intervenþii fiind sã escorteze vreun mahãr sau vreun ‘bãiat deºtept’ cu jeep, pe contrasens, ºi sã-l scoatã la luminã la Cernavodã. ÃŽn rest, nimãnui nu-i pasã cã prea mulþi ºmecheri ai ºoselei se avântã pe contrasens în depãºirea coloanei în staþionare, nereuºind decât sã blocheze întreaga circulaþie. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i sancþioneazã. Cu o minimã atenþie din partea poliþiei, traficul ar putea fi fluidizat chiar ºi la vitezã micã, evitându-se staþionãrile care scot din sãrite pe toatã lumea. Lipseºte ºi semnalizarea europeanã a ‘fermoarului’, la trecerea de pe douã benzi pe una ºi în ambiþiile care se pun în joc se mai pierde timp preþios. ÃŽn ciuda faptului cã douã treimi din traseu este practicabil în condiþii excelente, treimea nemodernizatã continuã sã transforme acest exerciþiu de vacanþã într-un calvar. Asistat cu nepãsare. |