Liderii sindicali au intrat în alertã. Este ora lor astralã, momentul în care pot sã justifice celor pe care-i reprezintã cã nu-i plãtesc degeaba ºi cã ei luptã din rãsputeri pentru interesele lor.
Pentru liderii sindicali e bine când e rãu. Atunci când Guvernul dã din colþ în colþ, neºtiind cum sã împartã banii puþini pe care-i încaseazã de la plãtitorii de taxe. Pentru cã e crizã ºi pentru cã managementul pe care-l asigurã Executivul este de proastã calitate. Rupt de realitate. Este genul tipic de situaþie în care numãrul ºomerilor creºte, când veniturile oamenilor scad ºi când nemulþumirile de tot felul se acumuleazã. Este genul tipic de situaþie în care liderii sindicali îºi lasã baltã propriile interese ºi se întorc la origini pentru a demonstra lumii cã sunt o forþã cu care nu e bine sã te joci.
Existã chiar ºi o ierarhie a liderilor sindicali: la vârf sunt cei mai vocali, cei mai intransigenþi, cei care nu negociazã, ci bat cu pumnul în masã. „Nu acceptãm nimic! Dacã nu îndepliniþi condiþiile nostre ieºim în stradã!”. Si sindicaliºtii atât aºteaptã, lasã ºi ei baltã ce mai fac, se urcã în autobuze ºi debarcã în faþa Guvernului, înzestraþi cu recuzita de rigoare. Pentru cã protestele au început ºi ele sã capete un aer tot mai performant: fluiere stridente, pancarte atent executate, cu sloganuri ºlefuite de specialiºti ºi vorbitori (pentru TV) atent selecþionaþi. Strategia sindicalã e simplã ºi eficientã: nu li se îndeplinesc cererile, blocheazã strãzi, artere, picheteazã ministere (de nu mai au miniºtrii curaj sã se arate la faþã) ºi dau buzna în studiourile de televiziune ce dezbat 24 de ore din 24 aspectele semnificative ale actualitãþii.
Mai nou, sindicaliºtii au o problemã. Una organizatoricã: calendarul de proteste. Sã nu se facã aiurea, cum îi vine fiecãruia! Acestea trebuie atent organizate ºi planificate, ca sã ocupe un interval de timp cât mai lung ºi sã nu lase Guvernului niciun moment de respiro. Numai aºa se pot obþine rezultatele dorite. Nu prin concesii. Cum sã faci concesii unui Guvern care dã oamenii afarã? Sã-i lipseascã de lefuri ºi de slujbe? Unde vor ajunge liderii sindicali dacã nu vor mai avea sindicaliºti?
Grea misie, trebuie sã recunoaºtem.
|
| Accesari:
3088
|
Adauga o opinie