Dacã este sã priveºti problema din unghi strict uman, ceea ce i s-a întâmplat lui Adomniþei poate sã constituie o micã dramã: omul a plecat la altar (cu elicopterul) ca ministru ºi s-a întors de acolo simplu cetãþean. Poate fi o dramã ºi pentru aleasa sa, frustratã de condiþia de „doamna ministru” mãcar pentru o zi.
Dar asta-i viaþa ºi tot asta este politica. Dl Adomniþei a ajuns ministru – ºi al învãþãmântului, pe deasupra – fãrã sã-l califice nimic pentru asta. Dar câþi alþi miniºtri au fost sau sunt calificaþi – veþi întreba. Ca inginer constructor, Adomniþei ar fi putut aspira la o funcþie de ministru al Industriei sau al Construcþiilor. Dar cum aceste portofolii ori nu existã, ori erau ocupate, a trebuit sã se mulþumeascã cu ce era disponibil. La fel ca ºi colegul sãu Chiuariu, Adomniþei fãcea parte din echipa (ca sã nu-i spun altfel) baronului liberal de Iaºi Relu Fenechiu. Care, datoritã ponderii judeþului sãu, a dorit sã aibe o reprezentare corespunzãtoare în Executiv. Astfel încât la evacuarea democraþilor din Guvern, a solicitat imperios cele douã posturi pentru bãieþii sãi. ªi aºa au ajuns, unul ministru al Justiþiei ºi altul al Educaþiei. De la bun început, cei doi au nimerit în colimatorul prezidenþial, iar Traian Bãsescu nu s-a lãsat pânã nu l-a rãpus pe primul, silindu-l sã demisioneze în urma unei afaceri relativ dubioase cu o hotãrâre de Guvern cu dedicaþie. Imberbul ministru calificat ca un „tânãr mafiot” a lãsat în urma sa o cohortã de amici de pe la Iaºi, puºi în funcþiii bune ºi cu lefuri substanþiale. Justiþia a rãmas însã aºa cum era, dacã nu mai rãu. Adomniþei, în schimb, a avut mai mult timp sã se manifeste ºi sã facã o serie de gafe sau de gesturi discutabile care au alimentat copios mass-media. De la ignoranþa sa în legãturã cu steluþele de pe stema europeanã, corectatã de un copil, ºi pânã la citirea de poveºti elevilor din clasa I-a la începutul anului ºcolar, el ºi-a presãrat mandatul cu episoade comico-fanteziste. Cea mai comicã s-a dovedit însã prestaþia sa din Parlament când a votat, alãturi de colegii sãi peneliºti ºi de toate culorile, o decizie care urma sã punã guvernul din care fãcea parte într-o poziþie extrem de delicatã. Multã lume s-a întrebat de ce-a fãcut Adomniþei chestia asta ºi singurul rãspuns ar fi acela cã era cu gândul în cu totul altã parte, mai precis la punerea pirostriilor, care era în pregãtire. ÃŽntâmplarea este exemplarã ºi probabil cã ar trebui datã o hotãrâre de guvern prin care membrilor Executivului sã li se interzicã sã voteze ceva cu o sãptãmânã înainte sau dupã o cãsãtorie, un botez sau alt eveniment de acest fel care poate sã le tulbure dreapta judecatã.
Adomniþei a fost demis pentru incompetenþã. Este, dacã nu mã înºel, primul caz în care împotriva unui ministru se ia o mãsurã atât de drasticã, deºi perfect motivatã. Iar cum împotriva incompetenþei nu se poate acþiona în alt mod, n-ar rãmâne decât ca unor personaje influente, care determinã astfel de numiri sã li se punã interdicþia de a o mai face. Spre binele public ºi al lor înºiºi. Nu-i aºa, dle Fenechiu?