Că după judecătorul Burzo din Cluj cad acum doi judecători din București, implicați în "scăparea" negustorului de arme Shimon Naor este un semn bun și unul rău în același timp. Curățenia începută în justiție este - chiar dacă aparențele ar indica contrariul - o acțiune în care nu predomină răfuiala politică ce ar putea fi acuzată în alte cazuri. Chiar dacă ministrul Justiției a fost unul dintre pilonii trecutei guvernări, el nu poate fi făcut responsabil de tot ce s-a întâmplat în justiție și, cu precădere, de mai micile sau mai marile "blaturi" ale corpului magistraților. Că unul sau altul dintre cei care trebuiau să dea soluții într-un caz evident de fraudă economică, s-au pretat să încaseze câteva sute sau mii de dolari pentru a elibera din arest vinovatul sau pentru a da termene suficient de lungi pentru ca acesta să dispară, aceasta intră în sfera corupției propriu-zise și nu a manipulării politice. După cum se știe, Naor s-a evaporat imediat după ce a scăpat din arest, cu ajutorul avocatei sale, care i-a mituit pe judecători. Este puțin probabil ca el să mai poată fi găsit și adus înapoi pentru a plăti pentru prejudiciile aduse. Magistrații corupți sunt însă aici și ei vor trebui să plătească pentru ce-au făcut, nu o singură dată, probabil. Corupția în justiție este un veritabil flagel și reprezintă cea mai periculoasă și mai dramatică formă a corupției. Ea afectează grav fundamentele societății de drept și aduce cu sine nu doar neîncrederea populației în actul de justiție, ci și sentimentul că totul este de vânzare. Inclusiv noțiunea de dreptate. Departe de mine ideea că pușcăriile ar trebui umplute cu judecători, procurori și avocați - veritabilii "preoți" ai justiției. Cei necinstiți, cei care și-au făcut o meserie din a împărți dreptatea cu cântarul măsluit al interesului meschin, trebuie însă să plătească. Justiția însăși trebuie să arate că nu folosește două măsuri în cântărirea acelorași fapte și arestările în cauză au mai puțin darul să afecteze prestigiul și așa jerpelit al acesteia, cât să dovedească faptul că dispune de capacitatea de a se judeca pe sine. Cad judecătorii? Cad cei necinstiți. |