Vocea premierului a început sã capete ceva din inflexiunile oratorice ale preºedintelui, atunci când ne pregãteºte o surprizã. Joi seara, surpriza a fost constituitã de poziþia fermã luatã de ºeful Guvernului împotriva creºtrii brutale a preþului benzinei în condiþiile în care nimic n-ar fi justificat majorãrile – dacã e sã credem ce au constatat specialiºtii de la ANAF.
Atitudinea dlui Boc a constituit o surprizã pentru toatã lumea. Pentru cã protestele în serie ale automobiliºtilor n-au impresionat decât posturile de televiziune care ne-au delectat pe larg cu sacii de mãrunþiº recoltat la staþiile de benzinã. ªi pentru cã devenise clar pentru toatã lumea cã majorarea preþului benzinei nu deranjeazã cu nimic Guvernul, ba, dimpotrivã, îl ajutã sã încaseze mai mulþi bani la buget de pe urma procentului de peste 50% care constã în taxe, accize ºi alte obligaþii fiscale.
Ce l-a apucat, totuºi, pe dl Boc? Surpriza a continuat cu apelul ferm pe care l-a fãcut ca ANAF sã investigheze ce se întâmplã cu profiturile petroliºtilor, iar Consiliul Concurenþei sã scormoneascã pentru a descoperi eventualele înþelegeri „pe sub masã” ale benzinarilor, care prea au cântat în cor aria scumpirilor.
Evident cã lumea – cea naivã – se aºteaptã ca durii investigatori ai ANAF sã gãseascã prin registrele producãtorilor semnele unei evaziuni, sau ale altor manevre oneroase, iar cei de la Consiliul Concurenþei sã lase la o parte cei ºase ani de observaþii pasive ºi, cu dioptrii suplimentare, sã vadã semnele care dau în vileag cartelarea.
Cã nimic nu se va întâmpla este la fel de evident pentru cei care nu mai cred în burzuluielile comice ale ºefului Executivului. Pentru cã, la urma-urmelor, chiar dacã s-ar gãsi ceva hibe, ele nu vor avea ca consecinta decât o taxare suplimentarã a companiilor, în nici un caz scãderea preþului, sau – Doamne Fereºte – returnarea banilor încasaþi abuziv de la automobiliºti.
Practic episodul de la Palatul Victoria este doar o altã reprezentaþie ieftinã, menitã sã pãcãleascã pe cine este dispus sã se mai lase pãcãlit într-o þarã condusã de o mânã de Pãcãlici.
P.S. Întâmplarea face ca, în urmã cu aproape 11 ani (septembrie 2005) sã regãsesc în arhiva ZP un editorial cu apoape acelaºi titlu, referitor la aceeaºi problematicã.
Vi-l ofer, spre reamintire:
Cacealmaua petrolierã