Când s-a arãtat marþi în faþa presei, cu dorobanþii ºi cu drapelul în spate ºi a afirmat, sigur pe el, cã dacã va fi suspendat, în urmãtoarele cinci minute îºi va da demisia, lipsind astfel naþia de aportul preþioasei persoane, ex-preºedintele proceda în stilul sãu propriu de pokerist, fãcând o cacealma. Dupã cum arãta ºi cum rostea, pãrea cã are în mânã cel puþin o chintã realã, cu care urma sã spulbere cãrþile parlamentului. Miercuri, la urmãtoarea apariþie, îºi evalua ceva mai grijuliu cãrþile: tonul ºi avertismentul erau de-o chintã oarbã ºi ar fi fost dispus la un pas-parol. Joi s-a dovedit cã n-avea, probabil, decât doi ºeptari. Cele cinci minute de dupã anunþarea rezultatului votãrii au trecut ºi nu s-a întâmplat nimic. Apoi orele s-au scurs una dupã alta ºi Traian Bãsescu n-a dat nici un semn… Este prima cacealma care nu-i þine. Cariera sa politicã s-a compus dintr-o succesiune de astfel de manevre norocoase. A blufat ºi când ºi-a dat demisia din parlament în 1996, pentru a se pune la dispoziþia justiþiei, pentru clarificarea problemei flotei, nelãmuritã nici pânã în ziua de azi. A blufat ºi când a antrenat demisia guvernului pentru a-l da jos pe Ciorbea. A blufat ºi când a perorat în legãturã cu furtul de voturi la prezidenþialele din 2005. De fiecare datã, cei din faþa sa l-au crezut ºi n-au plãtit. Pierzând. De data aceasta Bãsescu a întâlnit parteneri de joc mult mai deciºi sã-i ia banii. Aceºtia nu s-au mai lãsat impresionaþi ºi i-au dat ‘sec’ cerând sã-i vadã cartea. Nici n-a mai arãtat-o. Episodul consumat joi nu are nimic dramatic în el. Este, pur ºi simplu, bifarea unui nou exerciþiu din abecedarul democraþiei. Aºa cum am experimentat alternanþa la putere ºi ‘concubinajul’ politic, acum am exersat suspendarea unui preºedinte. Democratic ºi constituþional. A fost, dacã e sã o luãm ºi aºa, o nouã victorie a democraþiei ca noþiune. Pentru prima datã în istoria României un ºef de stat îºi înceteazã activitatea fãrã a i se tãia capul sau a fi împuºcat. ÃŽntr-o manierã pe care nu poate sã o acuze sau sã o reproºeze altcuiva decât sieºi. Pentru cã prin aproape tot ceea ce a fãcut în aceºti doi ani ºi ceva, Traian Bãsescu ºi-a trasat cu precizie aproape, evoluþia meteoricã pe firmamentul politicii. El nu este victima adversarilor – pe care a ºtiut sã ºi-i facã ca nimeni altul – ci al propriilor sale carenþe de caracter ºi al deficitului cultural. A fost o pãlãrie prea mare pentru el. A preferat sã umble cu capul gol ºi asta l-a umplut de cucuie. Ultimul îi poate fi chiar fatal. |