Din cauzã cã preºedintele a fost plecat într-un lung turneu prin Asia, preconizata aniversare a CPUN-ului n-a avut loc la data la care se împlineau 12 ani de la instituirea sa, ci ieri dupã-amiazã. ªi nu în altã parte - la Mitropolie, de exemplu, unde s-a ºi întrunit ºi s-a desfãºurat acest embrion de democraþie - ci la sala de teatru de la Cotroceni*. Chiar dacã nu a fost cu intenþie, e bine gãsit: de cele mai multe ori, dezbaterile respectivului for au semãnat cu o piesã de teatru. Nu de cea mai bunã facturã, dar cu multe momente de autenticitate. Între ridicolul demonstraþiilor ºi sublimul intenþiilor n-a fost decât un pas, ºi acesta a fost fãcut cu nonºalanþã ºi candoare. Din pãcate, într-o eventualã istorie a democraþiei româneºti post-totalitare CPUN-ul nu-ºi ocupã locul pe care-l meritã. Nimeni nu s-a aplecat - cel puþin pânã acum - cu atenþie asupra sa, pentru a-i analiza resorturile intime, dincolo de aparenþele ºocante ºi pentru a descifra modalitãþile prin care poate evolua mentalul colectiv de la blocajul totalitar spre deschiderea democraticã. Ce semnificaþie mai are astãzi, dupã 12 ani, CPUN-ul? Este, desigur, întrebarea pe care ºi-a pus-o ºi dl preºedinte, gazda reuniunii de ieri. Dincolo de orice alt rãspuns, un lucru este sigur: CPUN-ul a marcat momentul de vârf, ora astralã a d-lui Iliescu. Nici înainte ºi nici dupã, domnia sa n-a egalat performanþa de a gestiona cu atâta siguranþã, tact ºi autoritate miºcarea brownianã a reprezentanþilor mai mult sau mai puþin întâmplãtori ai curentelor dintr-o societate ce abia-ºi rupsese chingile ideologice. Pentru naþiunea românã, care a adãstat pânã târziu, în noapte, în faþa televizoarelor, urmãrind spectacolul CPUN-ist, principala concluzie a fost cã în aceastã lume nebunã, nebunã, nebunã existã un singur om cu picioarele pe pãmânt. Practic, "rolul" jucat în acest for i-a deschis d-lui Iliescu drumul spre adjudecarea autoritarã a primului mandat prezidenþial, la alegerile din mai '90, cu un procentaj uluitor: 85 la sutã dintre români au fost atunci convinºi cã el, ºi nu altul, poate sã þinã în mânã ºi o þarã, tot mai frãmântatã ºi mai împãrþitã de opþiunile de amãnunt ale tranziþiei spre democraþie. * Decizie contramandatã în ultimul moment, locaþia fiind înlocuitã cu aceea a sãlii Unirea, mai încãpãtoare ºi mai "neutrã".