Într-o replică emanată de la ministrul Justiției, doamna Rodica Macovei vestejește intențiile de compromitere a domniei sale ale unei alte doamne, fost titular al aceluiași minister, care ar fi răspândit informația că fiind înainte și după decembrie 1989, procuror, n-ar fi menționat în unele dintre CV-urile sale acest amănunt, inducând astfel în eroare forurile europene. Doamna Macovei spune că nici vorbă de așa ceva, că forurile europene au cunoscut acest amănunt și chiar l-au folosit încredințându-i diverse misiuni în care cunoștințele căpătate în perioada respectivă i-ar fi fost de folos. Nu ne explică doamna Macovei de ce acest amănunt a fost trecut cu vederea în CV-ul domniei sale unde sunt înfățișate cu lux de amănunte toate celelalte munci îndeplinite de-a lungul carierei. Să înțelegem, oare, că meseria de procuror, prin ea însăși, are conotații negative și că nu dă bine la autobiografie, chiar și atunci când e botezată 'C.V'? Sau că dânsa are unele rezerve față de modul în care a îndeplinit această calitate, înainte sau după 1989? În comunicatul său, doamna ministru nu mai explică aceste lucruri, rezumându-se să le bată obrazul celor care au făcut uz de această informație neimportantă - respectiv doamnei Stănoiu și dlui Gușă, pe care-l bănuiește de unele conivențe cu formațiunea în care și-a început cariera politică. Doamna ministru Macovei a fost procuror. Și, după cum afirmă gurile rele - nu unul foarte priceput, renunțarea la această funcție fiind făcută în urma nemulțumirilor acumulate în legătură cu întârzierile și aproximările în alcătuirea dosarelor care îi erau repartizate. O explicație ar consta în aceea că societatea civilă îi făcuse mai demult cu ochiul și se simțea mai în largul său de cealaltă parte a baricadei, ceea ce nici nu e de condamnat la urma-urmelor. Ba, cum ar zice un fost purtător de cuvânt al său, e chiar bine, societatea civilă oferindu-i prilejul de a vedea mai clar viciile instituționale ale procuraturii, pe care n-a întârziat să o hărțuiască pentru a se reforma de cum a venit la conducerea ministerului. Sigur, există o vorbă din bătrâni, cum că țiganul când ajunge împărat pe mama domniei sale o belește prima, dar nu cred că ăsta e un motiv ca, chiar dacă Europa știa, fiind informată cofidențial cu ce se ocupase doamna Macovei, dânsa să elimine cu discreție acest capitol din CV. E ca și cum ai interveni chirurgical asupra unui membru al propriului organism, pe motiv că acesta nu dă prea bine la imagine. În rest, nimic de obiectat. Doamna Macovei, cu toate cârtelile unor gazete de aceeași culoare cu formațiunea care a propus-o ministru, își face meseria și reformează, cu bisturiul unor noi numiri, acea parte din justiție pe care o consideră mai puțin reformată. Dea Domnul ca operațiunea să aibă succes. P.S. Mâine-poimâine, un alt domn Gușă va lansa acuzația că doamna ministru ar fi fost căsătorită cu membri ai serviciilor secrete de dinainte sau de după 89. Chipurile, pe motiv că nici un astfel de amănunt nu figurează în CV! |