Succesele obţinute în ultima vreme de formaţiunea de combatere a crimei organizate din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei mă fac, după ce primul val de euforie se împrăştie, să mă gândesc la o operaţiune tipică pentru activităţile de diversiune: luarea feţei publicului prin exploatarea unui succes facil şi lăsarea în ceaţă a veritabilelor probleme. Pentru că toată tevatura de la Sexy Club şi chiar o parte dintre activităţile legate de dezmembrarea mafiei ţigăneşti sunt lucruri ce puteau fi făcute cu destulă uşurinţă şi până acum şi de acum încolo. Dacă marile probleme cu care se confruntă   societatea   românească   actuală   sunt   răfuielile   dintre contrabandiştii ţigani şi cei arabi, dacă permisul de port-armă al patronului de la Sexy Club pune în pericol siguranţa naţională şi dacă batalioanele sale de vivandiere pot anihila capacitatea de luptă a corpului ofiţeresc înseamnă că cei de la crima organizată îşi fac cu prisosinţă datoria si nu avem de ce să ne mai temem. Dacă, însă, admitem că există si un alt plan al crimei organizate (crimă neînsemnând doar ce se înţelege curent din termen, adică omor) care vizează dereglarea economiei prin fraude calificate de mari proporţii. Dimensiunile îngrijorătoare pe care Ie-a căpătat contrabanda, organizată până în cele mai mici amănunte pe baza unui consistent suport al elementelor corupte din structuri fundamentale, ce are în vedere punerea la mezat, în tranzacţii de amploare, a intereselor vitale ale naţiunii constituie un real semnal de alarmă si trebuie să recunoaştem că, atacând obiective de calibrul Sexy Clubului, nu se face altceva decât să se tragă cu tunul după vrăbii.