Succesele obþinute în ultima vreme de formaþiunea de combatere a crimei organizate din cadrul Inspectoratului General al Poliþiei mã fac, dupã ce primul val de euforie se împrãºtie, sã mã gândesc la o operaþiune tipicã pentru activitãþile de diversiune: luarea feþei publicului prin exploatarea unui succes facil ºi lãsarea în ceaþã a veritabilelor probleme. Pentru cã toatã tevatura de la Sexy Club ºi chiar o parte dintre activitãþile legate de dezmembrarea mafiei þigãneºti sunt lucruri ce puteau fi fãcute cu destulã uºurinþã ºi pânã acum ºi de acum încolo. Dacã marile probleme cu care se confruntã societatea româneascã actualã sunt rãfuielile dintre contrabandiºtii þigani ºi cei arabi, dacã permisul de port-armã al patronului de la Sexy Club pune în pericol siguranþa naþionalã ºi dacã batalioanele sale de vivandiere pot anihila capacitatea de luptã a corpului ofiþeresc înseamnã cã cei de la crima organizatã îºi fac cu prisosinþã datoria si nu avem de ce sã ne mai temem. Dacã, însã, admitem cã existã si un alt plan al crimei organizate (crimã neînsemnând doar ce se înþelege curent din termen, adicã omor) care vizeazã dereglarea economiei prin fraude calificate de mari proporþii. Dimensiunile îngrijorãtoare pe care Ie-a cãpãtat contrabanda, organizatã pânã în cele mai mici amãnunte pe baza unui consistent suport al elementelor corupte din structuri fundamentale, ce are în vedere punerea la mezat, în tranzacþii de amploare, a intereselor vitale ale naþiunii constituie un real semnal de alarmã si trebuie sã recunoaºtem cã, atacând obiective de calibrul Sexy Clubului, nu se face altceva decât sã se tragã cu tunul dupã vrãbii. |