Intr-un recent interviu pe care ºugubãÞul reporter Viorel GaiÞã, de la Tele 7 abc, i l-a luat dlui Petre Roman, una din Întrebãri a fost: care credeÞi cã este principala dv. calitate ? Cu aplombul recunoscut, preºedintele P.D. a rãspuns: Curajul!

Într-adevãr, supusã la o analizã atentã, activitatea desfãºuratã de cãtre dl Roman din 22 decembrie 1989 ºi pânã în zilele noastre, relevã, ca o remarcabilã trãsãturã de caracter, curajul. Curajul de a ieºi în stradã ºi de a protesta (în ciuda unei ereditãþi care-l situase în preajma apusei nomenclaturi) împotriva sistemului totalitar; curajul de a-si asuma calitatea
de prim-ministru, pentru care nu avea pregãtirea necesarã; curajul de a duce - În ciuda vicisitudinilor - aceastã sarcinã un an ºi jumãtate; curajul de a se desprinde de foºtii sãi camarazi de Front atunci când lucrurile s-au Încurcat; curajul de a se integra Într-o OpoziÞie pe care, atât timp cât fusese la Putere, o blamase În mod convingãtor; curajul de a rãmâne simplu parlamentar, refuzând un tentant post diplomatic; curajul de a se confrunta direct cu cei pe care i-a considerat autori ai puciului din septembrie În Comisia de apãrare; curajul de asista senin la dezertãrile celor din preajma sa; curajul de a nu-l lãsa din braÞe pe dl Adrian Severin, cel care i-a atras nu puÞine dintre resentimentele de care este Înconjurat; curajul de a crede cã partidul sãu are un viitor electoral.

Dar, mai cu seamĂŁ, curajul de a apĂŁra cu seninĂŁtate principii Âşi idei pe care ieri, dintr-o altĂŁ poziĂžie, le rejecta. De a face altora ceea ce domniei sale nu i-a plĂŁcut. Cu alte cuvinte, curajul de a fi politician.