Tratatul cu Ungaria nu este atât o chestiune de text cât una de atitudine. ªi o socotealã practicã: noi vã dãm inviolabilitatea frontierelor. Ce ne daÞi voi? Problema se pune pentru dl Horn În termeni destul de duri. Sã nu uitãm cã În Ungaria extremismul ºi naÞionalismul sunt treburi serioase ºi organizate, nu ca la noi, o serenadã la trompetã. Mica demonstraÞie de forÞã fãcutã cu prilejul vizitei dlui Meleºcanu la Budapesta a fost cât se poate de sugestivã. Premierul maghiar nu-ºi va risca pielea politicã doar de dragul normalizãrii relaÞiilor cu România, normalizare care, altfel spus, va lua pâinea de la gura multora. De aceea cred cã se insistã atât, chiar dincolo de limitele bunului simÞ, cu grija faÞã de minoritãÞi, chiar dacã, din prudenÞã, ideea autonomiei a fost restrânsã la aria culturalã. Recomandarea 1201 devine În aceastã perspectivã "cuiul lui Pepelea" pe care dl Horn doreºte sã-l batã În casa noastrã ºi unde vrea sã-ºi agate, ori de câte ori va avea chef, o idee, o pretenÞie, o exigenÞã europeanã. Aceasta va fi satisfacÞia datã propriilor sãi extremiºti ºi sursa de energie care va alimenta În continuare tensiunile ce justificã preluarea mandatului de "premier pentru 30 milioane de maghiari" pe care i l-a lãsat moºtenire Antall. Cã acelaºi subterfugiu va alimenta, În continuare, ºi raÞiunile politice ale extremiºtilor noºtri, nu este decât consecinÞa fireascã a echilibrului.