Asistãm la un fenomen care nu are probabil, corespondent În lumea civilizatã. Adicã În lumea obiºnuitã sã lupte cu fiscul ºi cu impozitele. La noi, la români, omul se dã cu mâinile legate În braÞele bãieÞilor dlui Florin Georgescu, nepregetând sã stea ore În ºir la coadã În faÞa circumscripÞiilor financiare pentru a-ºi plãti dãrile. Sau, cel puÞin aceasta este aparenÞa pe care o creeazã În ultimele zile peisajul administraÞiilor de sectoare, unde se dau ghionturi ºi coate pentru un loc mai În faÞã la ghiºeu.

EsenÞa este, desigur, mult mai complexã. Cei de la cozi sunt plevuºcã impozitelor. Peºtii cei mari ºtiu bine "ochiurile" plasei prin care pot scãpa, lãsând doar o infimã cantitate din "icrele" agonisite. Se Înghesuie sã plãteascã - În aceste condiÞii precare, lipsite de civilizaÞie - pensionarii, micii negustori, proprietarii de câini ºi alÞii asemenea.

Ei sunt cei care suportã consecinÞele unei enorme indiferenÞe faÞã de cetãÞean. CircumscripÞiile adunã miliarde, dar nu primesc un sfanÞ pentru a-ºi amenaja cât de cât vechiile sedii improprii lucrului cu publicul. Mizerabil mobilate, lipsite de dotãri elementare, "circile" - ca ºi vãmile, care iau exorbitantul procent de 0,5% pentru modernizãri de care nimeni nu ia ºtiinÞã -perpetueazã o mentalitate pãguboasã. ªi anume cã cetãÞeanul contribuabil este doar ceva bun de jumulit ºi cã modul În care se produce aceastã operaÞie nu mai conteazã. Coada la fisc este elementul care pune flagrant În evidentã disproporÞia dintre corectitudinea funciarã a cetãÞeanului si nepãsarea cronicã a instituÞiilor.