Dacă domnii Pleşu şi Dinescu şi-ar fi dat demisia din CNSAS când ar fi avut în faţă încă doi-trei ani de mandat, gestul lor ar fi avut o semnificaţie incomparabil mai mare decât aceea pe care o are când nu le-au mai rămas decât zile. Şi motivul pentru care ar fi făcut-o ar fi căpătat o altă greutate. Aşa, rămâne un simplu gest de frondă, practic, fără urmări.Distinsul fost ministru al Culturii şi Externelor, şi vioiul director al 'Plaiului cu boi' şi al 'Aspirinei săracului' sunt doi dintre contestatarii de marcă ai senatorului Corneliu Vadim Tudor. Dincolo de atribuţiile care le revin pe linie profesională - ca să spun aşa (deşi nici unul nici altul nu au dorit să-şi facă o profesie sau un titlu de glorie din demascarea foştilor securişti practicanţi de poliţie politică) atât Pleşu, cât şi Dinescu şi-au concentrat, în timp, tirul publicistic înspre preşedintele PRM şi este clar că între ei şi el nu există punţi de conciliere.De la această atitudine publică şi până la votul din Consiliul CNSAS nu a fost decât un pas pe care cei doi, alături de colegul lor de tabără opoziţionistă, Horia Roman Patapievici, l-au făcut cu naturaleţe. Demersul lor de scoatere în afara câmpului electoral a lui Vadim s-a izbit însă de opoziţia celeilalte părţi a CNSAS-ului, decizia fiind tranşată de votul cu valoare dublă a preşedintelui Onişoru.De aici, supărarea celor doi şi demisia aferentă.Cât este de justificată aceasta?Din punct de vedere moral, poate că da. Moralitatea nu necesită probe. Este suficientă o impresie, chiar dacă nu foarte bine fundamentată. CNSAS nu este, însă, o instanţă morală. Este una care necesită probe pentru a da verdicte. Or, din acest punct de vedere preşedintele Onişoru este acoperit. Din documentele pe care le au la îndemână membrii CNSAS nu rezultă vreun angajament formal - eventual chiar remunerat - al lui Corneliu Vadim Tudor - faţă de defunct a Securitate. În acest caz, o altă decizie ar fi expus instituţia unei inevitabile acţionări în judecată, pe care ar fi pierdut-o cu siguranţă. Din acest punct de vedere, oricât ar părea de comic, dl Onişoru i-a salvat pe domnii Pleşu şi Dinescu de la urmările pe care le-ar fi avut o atare evoluţie a evenimentelor.Oricât de ciudat ar părea, dar chiar şi cauzele nobile au nevoie de un suport legal în democraţie. Altfel, ele riscă să nu difere cu nimic de cele practicate de sistemul pe care dorim să-l stigmatizăm prin acţiunea unor instituţii de genul CNSAS.