Marea majoritate a meciurilor sindicate-guvern au fost câºtigate, la puncte, de cãtre sindicate. Aceste victorii ar putea da impresia, pe de o parte, cã dispunem de o forÞã sindicalã autenticã, aptã sã apere interesele membrilor sãi În aproape orice situaÞie, iar pe de alta cã avem un guvern cârcotaº care Þine banii la tescherea, fiind nevoie sã i se punã sula-n coaste pentru a asigura poporului un trai decent. Pentru cã, ºi asta este adevãrat, o bunã parte a populaÞiei este lipsitã de mijloacele necesare unui trai civilizat.

În realitate, fiecare victorie sindicalã nu înseamnã altceva decât un pas înapoi pe calea reformei ºi a ieºirii din crizã, pentru cã satisfacerea revendicãrilor ultimative se face cu preþul renunþãrii la mãsurile ce ar putea aduce economia pe calea pieþei. Iar fiecare înfrângere a guvernului (indiferent care a fost sau care este acela) se cuantificã într-un nou ºi periculos avans al demagogiei stângiste ºi într-o previzibilã ascensiune în topul politic al partidelor reîntrupate din fantoma PCR. Contradicþia dintre vorbele liberale ºi faptele comuniste ale epocii pe care o traversãm aproape fãrã busolã este flagrantã, iar suportul - interesat - pe care forþele politice îl acordã oportunismului unor lideri sindicali (pe care-i doare mai puþin de traiul sindicaliºtilor ºi mai mult de platforma de forþã cu care vor negocia viitoarele lor fotolii în formula executivã) constituie o rãzbunare de dincolo de mormânt a rãposatului: de a vedea înfãptuitã, când nimeni nu se mai gândea, dictatura proletariatului.