O societate pe cale de a se structura ºi ierarhiza are nevoie de blazoane, de însemne. Unul dintre acestea este telefonul celular. El este un soi de permis pentru lumea bunã. Pentru lumea importantã, ocupatã, aflatã în permanent contact cu realitatea ºi cu interesele. Care nu se poate lipsi de acest ombilic tehnic nici în cele mai intime momente ale existentei sale. Pentru cã, de ce sã nu o recunoaºtem, telefonul celular este ceva ce tine de domeniul magiei, al irealului unor dorinþe despre care nu puteai crede cã s-ar putea împlini. Un ajutor nepreþuit pentru cei care, din varii motive, trebuie sã poatã rãspunde în orice moment la apel, dar ºi o realitate extrem de incomodã atunci când - vorba umoristului cinic, Ambrose Bierce - nu ai nici o ºansã de a-i þine la distanþã pe cei pe care nu-i agreezi.
Bucureºtiul ºi câteva zone din þarã sunt racordate de vreo doi-trei ani la aceastã reþea ºi cererile au crescut spectaculos. Eterul a început sã nu mai facã faþã traficului ºi, de la o vreme ielefonul celular începe sã-ºi reducã semnificaþia la aceea de blazon sau de/ecuson pentru high-life. Pentru cã de folosit este din ce în ce mai greu, în ciuda tarifelor exorbitante. Când þi-e lumea mai dragã ºi frige pãmântul sub tine, afli cã numãrul pe care-l cauþi fie nu existã (?), fie nu poate fi apelat. Porþiuni întregi din oraº sunt "pete albe" unde semnalul nu ajunge sau se pierde foarte uºor. Lãcomia antreprenorilor face ca logistica sã nu þinã pasul cu dezvoltarea (ca sã nu mai vorbim de dubioasa alegere a benzii de frecvenþã, necompatibilã cu restul Europei), iar telefonul celular sã constitiie, pânã una-alta, un soi de impozit pe aroganþã. ªi nu un serviciu public. |