Multe ºi diverse au fost cãile prin care românul postdecembrist a cãutat sã-ºi aproprie o bunãstare materialã la care nici nu îndrãznise sã viseze, pe principiul clasic al lui "nici muncã fãrã pâine", dar nici una nu egaleazã prin simplitate ºi eficienþã "caritasul" pus la cale de guvernul Roman care, printr-o simplã trãsãturã de condei, a împroprietãrit cu bunurile statului o puzderie de inºi neînstare de altceva decât sã trãiascã pe spinarea altora. Este vorba despre hotãrârea de guvern care a remis spre veºnicã exploatare clãdiri ºi bunuri unor persoane pe care momentul Ie-a aflat în capul mesei. De atunci acestea trãiesc împãrãteºte din dijma pe care o percep de la cei care vor sã facã treabã dar nu au unde. Închirierile, locaþiile de gestiune, asocierile de tot felul permit unor structuri altfel falimentare sã continue a exista, ºi încã bine, percepând în folos propriu sume impresionante care nu ajung unde ar fi fost normal - în bugetul statului - ci în buzunarele acestor sinecuriºti pe viaþã. Numãraþi-i doar pe cei care din auzite vã sunt la îndemânã si care se descurcã în acest fel si veþi vedea de ce trãim atât de prost cu toþii. Veþi înþelege mai uºor de ce cotinuãm sã tragem mâþa de coadã în timp ce cei din jurul nostru decoleazã spectaculos spre o civilizaþie ce nouã continuã sã ne fie inaccesibilã. ªi întrebaþi-vã - dacã mai este nevoie - de ce, ºi în folosul cui, o astfel de stare se perpetueazã, în ciuda flagrantei sale inechitãþi. Un "caritas" ideal pentru cei care ºi-au depus "candidaturile" printre primii, dar teribil de pãgubos pentru mulþimea celor care îi suportã cu stoicism consecinþele.