Disputa declanÂşatĂŁ de tranÂşarea cursei pentru Intercontinental ĂŽmi pare mai puĂžin o chestiune de principiu, ĂŽn care mai binele este adversarul binelui, Âşi mai mult o rĂŁfuialĂŁ de culise ĂŽntre posesorii de capre Âşi cei care le doresc acestora decesul, dupĂŁ un principiu cĂŁlĂŁuzitor al naĂžiunii noastre.

Grija faÞã de interesele Întreprinzãtorului strãin care coboarã cu hârzobul din ÎnãlÞimile afacerilor mondiale, pentru a umple haznalele FPS-ului cu sacii de dolari s-ar vrea, Într-un fel, o replicã la celebrul slogan al '90-lor, "nu ne vindem Þara"! Nu mai suntem naÞional-proletcultiºtii acelei epoci de tristã amintire, suntem europeni ºi occidentali, deschiºi capitalului strãin, (chiar dacã acesta n-a depãºit multã vreme suta de dolari) ºi este pur ºi simplu o insolenÞã sã ne punem Înaintea lor! ªlagãrul acesta se cântã cu osârdie mai ales de cãtre cei care, neavând acces la bucata de caºcaval a turismului românesc, s-au repliat rapid pe poziÞiile concurentului nedreptãÞit.

N-am de gând sã mã pronunþ - de altfel, lumea s-a cam sãturat de datul cu pãrerea, devenit sport naþional - în legãturã cu corectitudinea procesului prin care grupul Pãunescu a preluat controlul asupra celui mai important hotel al þãrii, deoarece consider cã are cine. Existã instituþii care au ºi dreptul ºi competenþa sã o facã ºi acestea trebuie sã o facã. Dincolo de aceste opinii autorizate, tot restul este speculaþie pãguboasã, atât timp cât noi înºine vrem sã ne convingem cã înotãm într-un ocean de mocirlã. "Scandalul Inter" mi se pare mai degrabã o râcã izvorâtã din frustrare, decât o nobilã ºi altruistã revoltã justiþiarã. Între "nu ne vindem þara" ºi "o dãm, dar pe comision" existã o plajã de interese mai mult sau mai puþin obscure, dar întotdeauna concrete.