Totul părea să meargă ca uns: carul anticipatelor fusese urnit și așternut la drum pe un covor de argumente admirabil orchestrate. În vehicul luase loc crema PSD-ului, îndreptându-se spre Cotroceni unde se considera, la un moment dat, că acceptarea ideii de către președinte urma să constituie o simplă formalitate. Nu s-a întâmplat așa. În stilul său caracteristic, de 'cunctator', dl Iliescu a lăsat să se creadă că n-are nimic personal cu ideea - chiar dacă în adâncul sufletului nu prea este de acord cu ea - și că 'om vorbi și-om vedea'. 'Legea lui om' adică. Doar că miercuri după-amiază, carul cu pricina s-a împotmolit. În fața clasicului argument că, un mandat odată asumat, trebuie dus până la capăt. Asta este ideea fixă a dlui Iliescu, pe care nici măcar obiectivul menținerii la putere nu i-o scoate din cap. Președintelui pare să-i fie mai indiferentă soarta partidului de guvernare în 2004, când s-ar putea să mai piardă din procente, decât realizarea obiectivelor electorale din 2000. Pe de altă parte, titularul de la Cotroceni nu renunță la ideea consensului în această chestiune. După el, alegerile anticipate din 2003 ar trebui să reiasă ca o necesitate publică. Să facă lumea mitinguri și să spună: vrem alegeri înainte de termen! Or, asta știu bine și domnul Iliescu și domnul Năstase că nu se va întâmpla. Principalul argument adus de Năstase în favoarea ideii sale este că, aflată în plin proces de integrare (și) europeană, România va fi blocată de procesul complex al alegerilor din 2004. Trei serii de alegeri. Dânsul crede că dacă legislativele vor avea loc în 2003, noua structură va merge unsă în continuare. Realitatea este că, așa cum ne știm, s-ar putea să avem un blocaj electoral și în 2003 și în 2004, când vor fi suficiente localele și prezidențialele ca să dea tot programul peste cap. Și atunci s-ar putea să ne alegem cu doi ani pierduți în loc de unul iar, în plus, cu beleaua de a avea aceeași parlamentari timp de 7 ani în loc de 4 (pentru că celor aflați în pâine li se garantează prezența și pe viitoarele liste). Cert este că la Cotroceni nu s-a lămurit nimic. S-a lămurit faptul că lucrurile sunt mai puțin clare decât se credea și se dorea. Președintele vrea mai întâi să încheie consultările și cu celelalte formațiuni politice, apoi vrea să vadă cu ochii lui ce se întâmplă la Praga și abia după aceea e dispus să reia discuția. O discuție în care toți așii sunt în mâna sa. |