Totul pãrea sã meargã ca uns: carul anticipatelor fusese urnit ºi aºternut la drum pe un covor de argumente admirabil orchestrate. În vehicul luase loc crema PSD-ului, îndreptându-se spre Cotroceni unde se considera, la un moment dat, cã acceptarea ideii de cãtre preºedinte urma sã constituie o simplã formalitate. Nu s-a întâmplat aºa. În stilul sãu caracteristic, de 'cunctator', dl Iliescu a lãsat sã se creadã cã n-are nimic personal cu ideea - chiar dacã în adâncul sufletului nu prea este de acord cu ea - ºi cã 'om vorbi ºi-om vedea'. 'Legea lui om' adicã. Doar cã miercuri dupã-amiazã, carul cu pricina s-a împotmolit. În faþa clasicului argument cã, un mandat odatã asumat, trebuie dus pânã la capãt. Asta este ideea fixã a dlui Iliescu, pe care nici mãcar obiectivul menþinerii la putere nu i-o scoate din cap. Preºedintelui pare sã-i fie mai indiferentã soarta partidului de guvernare în 2004, când s-ar putea sã mai piardã din procente, decât realizarea obiectivelor electorale din 2000. Pe de altã parte, titularul de la Cotroceni nu renunþã la ideea consensului în aceastã chestiune. Dupã el, alegerile anticipate din 2003 ar trebui sã reiasã ca o necesitate publicã. Sã facã lumea mitinguri ºi sã spunã: vrem alegeri înainte de termen! Or, asta ºtiu bine ºi domnul Iliescu ºi domnul Nãstase cã nu se va întâmpla. Principalul argument adus de Nãstase în favoarea ideii sale este cã, aflatã în plin proces de integrare (ºi) europeanã, România va fi blocatã de procesul complex al alegerilor din 2004. Trei serii de alegeri. Dânsul crede cã dacã legislativele vor avea loc în 2003, noua structurã va merge unsã în continuare. Realitatea este cã, aºa cum ne ºtim, s-ar putea sã avem un blocaj electoral ºi în 2003 ºi în 2004, când vor fi suficiente localele ºi prezidenþialele ca sã dea tot programul peste cap. ªi atunci s-ar putea sã ne alegem cu doi ani pierduþi în loc de unul iar, în plus, cu beleaua de a avea aceeaºi parlamentari timp de 7 ani în loc de 4 (pentru cã celor aflaþi în pâine li se garanteazã prezenþa ºi pe viitoarele liste). Cert este cã la Cotroceni nu s-a lãmurit nimic. S-a lãmurit faptul cã lucrurile sunt mai puþin clare decât se credea ºi se dorea. Preºedintele vrea mai întâi sã încheie consultãrile ºi cu celelalte formaþiuni politice, apoi vrea sã vadã cu ochii lui ce se întâmplã la Praga ºi abia dupã aceea e dispus sã reia discuþia. O discuþie în care toþi aºii sunt în mâna sa. |