Toate lucrurile astea ºocante pe care le dezgroapã în fiecare zi o presã mai scotocitoare ca oricând, creazã tot mai mult sentimentul unei societãþi scãpate de sub control, în care se poate întâmpla aproape orice ºi în care autoritatea publicã reprezintã o coordonatã neglijabilã. Cei care ajung în „fruntea bucatelor” se instaleazã acolo nu pentru a gospodãri mai eficient ºi mai echitabil resursele, ci pentru a-ºi tãia feliile cele mai consistente pentru consumul propriu, al lor ºi al gãºtilor politice care i-au promovat.
Iatã acest scandal al veniturilor exorbitante ale ºefilor de Agenþii – Agenþiile astea sunt un fel de apendici ai Guvernului, în care premierul îºi numeºte rubedenii, fini, cumetri ºi alte obligaþii electorale pe care nu mai este nevoie sã-i treacã prin filtrul confirmãrii Parlamentului sau Preºedinþiei. De cele mai multe ori, aceste Agenþii fac ori lucruri inutile, ori formale. Oricum, aproape în nici unul dintre cazuri nu este necesar aparatul administrativ umflat pe care-l au la dispoziþie doar pentru a-ºi justifica existenþa. ªefi ai acestor agenþii au ajuns la venituri lunare de peste 100 milioane lei vechi, în timp ce ºoferii ºi femeile de serviciu se rãsfaþã cu 20-30 de milioane. Premierul a pãrut uimit cã astfel de lucruri se întâmplã, de parcã el ar trãi pe o planetã ºi ceilalþi pe o alta pe care abia acum o descoperã. A ordonat sã li se taie lefurile la nivelul secretarilor de stat. N-a scos niciun cuvinþel despre nenumãratele ºi fantasmagoricele sporuri care rãmân în funcþiune. ªi nici despre ce ar urma sã se întâmple în grilã, pe verticala acestor salarii: ºeful va avea vreo 40-45 de milioane, în timp ce adjuncþii vor continua sã încaseze suta? Dar nici mãcar asta nu e lucrul cel mai important. Esenþial este faptul cã ºeful guvernului nu doreºte sã ºtie cum s-a ajuns la astfel de lefuri, care este mecanismul care le-a generat ºi dacã nu cumva acesta va recidiva imediat dupã o sancþiune datã de ochii lumii. Asta este problema: faptul cã reglementãrile în domeniu au fost constituite în aºa fel încât sã lase întotdeauna portiþe pentru ocolirea legii. Pe ce bazã a fost, de pildã, calculat salariul lui Atanasiu la AVAS? Cu cine a negociat? Ce criterii de performanþã poate avea o instituþie parazitarã care de ani de zile nu existã decât pentru a hrãni droaia de amploaiaþi care ºi-au gãsit aici culcuºuri de lux ºi care nu vor lucra niciodatã pentru desãvârºirea unei privatizãri care i-ar lãsa ºomeri? Ce pericole întâmpinã existenþa d-lui Atanasiu ca sã ia consistentul spor de periculozitate? Cine-l ameninþã ºi de ce? Ce rãu le-a fãcut el celor care au dat deja ºpãgi grase pentru a pune mâna pe câte un obiectiv industrial pe care sã-l demoleze ºi sã facã vile în loc?
Aparatul de stat, cu precãdere cel care care a proliferat, ca o metastazã, în jurul cabinetului primului ministru, trãieºte deja cu propriile reguli ºi într-un cadru dominat de interese. Acest aparat creat ºi amplificat cu complicitatea tacitã a parlamentului, consumã resurse care ar fi suficiente pentru a acoperi gravele distorsiuni din domeniul salarizãrii unor categorii sociale defavorizate. Supãrarea lui Tãriceanu este o comedie ieftinã jucatã în faþa unei asistenþe consideratã a fi compusã din proºti, dând un semnal discret de liniºtire burgheziei portocalii instalatã temeinic la þâþa bugetului.
|
| Accesari:
2530
|
Adauga o opinie