Cu aproape o lunã înainte de momentul deschiderii sommet-ului francofon, autoritãþile ºi media au început sã inducã publicului ideea cã reuniunea gãzduitã la Bucureºti va fi – din punctul de vedere al funcþionalitãþii oraºului – o veritabilã catastrofã. Cel mai mult s-a bãtut monedã pe dificultãþile pe care le va crea organizarea de piste speciale de deplasare pentru coloanele oficiale ºi închiderea unor mari zone din centrul oraºului accesului publicului. Ca lucrurile sã fie cât mai limpezi s-a procedat ºi la câteva simulãri care au reuºit cu succes sã dea peste cap bruma de funcþionalitate pe care ºi aºa o mai are urbea noastrã, copleºitã de problemele unei creºteri necontrolate ºi prost gestionate. O soluþie pentru atenuarea problemelor a fost vãzutã de cãtre Guvern în eliminarea din trafic a unei bune pãrþi din populaþie – ºi n-a putut fi vizatã decât cea bugetarã – prin ‚lãsarea la vatrã’ timp de trei zile a unora dintre cei care n-ar fi fãcut altceva decât sã încurce lucrurile.Reglementãrile de circulaþie fac parte integrantã din planul de asigurare a securitãþii participanþilor. Este unul dintre cele mai complexe ºi mai stricte care s-au pus vreodatã în aplicare la Bucureºti. Pentru cei care au avut de-a face cu aceste lucruri pe vremea lui Ceauºescu, nu este aproape nimic nou. Sau în minus. Ceea ce pe vremuri era caracterizat ca exces, ca obsesie a protejãrii de orice ar fi putut atenta la siguranþa celor mai iubiþi doi fii ai naþiunii, acum devine la ordinea zilei. ÃŽn faþa spaimei de a nu face vreo greºealã, autoritãþile au luat mãsuri care ar fi trezit revolta oricãrui reprezentant al naþiunilor democratice care vedeau constant în România un stat poliþienesc care nu þine cont de nici unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Este o ironie a soartei cã, la 16 ani dupã cãderea comunismului, metodele de care uzau reprezentanþii acestuia revin în actualitate cu o forþã de neimaginat.Sunt sigur însã cã, de data aceasta, nimeni dintre aceia pentru care sunt luate aceste mãsuri, nu va fi ºocat sau revoltat. Lumea s-a schimbat ºi, paradoxal, statele democratice au mai învãþat câte ceva de la sistemele totalitare: cum sã se pãzeascã de riscurile terorismului, fãcând lucruri care în vremuri normale nu s-ar fi fãcut! Bucureºtiul este, deci, trei zile, un oraº închis. Un oraº pe care cei care vin din toate colþurile lumii îl vãd, practic, doar prin parbrizul maºinilor care-i poartã dintr-o parte în alta, la distanþã de oamenii pe care ar fi trebuit – ºi ar fi meritat – sã-i cunoascã. România oferã în dulcele stil clasic o imagine de galantar, lipsitã de suflul real al existenþei sale umane. Ceea ce ar fi trebuit sã constituie miezul acestei reuniuni – contactul nemijlocit cu realitatea româneascã – nu mai este, din pãcate, posibil. Dintr-un alt septembrie, nu prea îndepãrtat, lumea s-a schimbat atât de radical încât, iatã, se sting pânã ºi diferenþele de calitate care identificau democraþia de nedemocraþie, libertatea de captivitate. Am devenit cu toþii captivii spaimelor ºi obsesiilor pe care le-au lansat ca o otravã de acþiune lentã, zborurile sfârºite în structura orgolioasã a Gemenilor…
|
|
| Accesari:
2291
|
Adauga o opinie