‘Afacerea Bordei’ scoate în evidenþã, dincolo de complicaþiile legaliste, existenþa poate a celei mai mãnoase îndeletniciri postdecembriste : cumpãrãtor al drepturilor de proprietate litigioase.
Pe fondul isteriei declanºate de susþinãtorii lui ‘restitutio in integrum’ în confruntarea lor cu partizanii mai mult sau mai puþin interesaþi ai etatismului, a apãrut aceastã categorie: a oamenilor cu bani, dispuºi sã investeascã în operaþiunile de recuperare a unor bunuri pentru care foºtii proprietari nu mai aveau sau nu mai ai nici timp, nici rãbdare ºi nici bani – cunoscute fiind procedurile greoaie ºi lipsite de celeritate ale sistemului judiciar românesc. A existat ºi mai existã o categorie de moºtenitori care n-au reuºit sã se încadreze în termenele succesive de solicitare a restituirii, sau care nu dispun de documentarea completã. S-a format ºi consolidat, în paralel, o altã categorie: cea a cumpãrãtorilor de astfel de drepturi. Ei aflã, prin interpuºi sau prin agenþii specializaþi, care sunt ‘poturile’ mari, respectiv moºtenirile importante nerevendicate. Dau de urma celor în drept ºi negociazã: mai puþini bani, dar acum – sau mai mulþi, dar prea târziu sau deloc. Aparent este o ruletã, un joc, în care se mizeazã pe o carte care poate sã fie sau nu câºtigãtoare. ÃŽn realitate, aceastã veritabilã industrie merge la sigur. Toate rotiþele mecanismului sunt atent verificate ºi bine unse, în aºa fel încât sã conducã spre finalul aºteptat. Atât la nivelul producerii de dovezi (s-a perfecþionat o adevãratã industrie de profil care produce aproape orice tip de document) pânã la disponibilitatea (contra ‘taxã’) acceptãrii ºi luãrii lor în considerare. ÃŽn acest fel, un procent important din terenurile ºi clãdirile din zonele cele mai scumpe ale Bucureºtiului au intrat în mâna câtorva persoane pe care le veþi regãsi sistematic pe rolurile instanþelor în calitate de reclamanþi. Una dintre acestea este ºi domnul Constanda de la Bordei. Dânsul nu este la prima afacere de acest gen. A mai câºtigat câteva proprietãþi în confruntarea în instanþã cu un proprietar nepãsãtor ºi neglijent – RAPPS-ul. A primit ºi despãgubiri importante de pe urma tergiversãrii punerii în posesie cu care-ºi finanþeazã actuala acþiune. Este unul dintre ‘bãieþii deºtepþi’ ai imobiliarelor care-ºi construieºte o avere spectaculoasã pe baza anihilãrii sistematice a fiecãrui metru pãtrat de spaþiu liber de care mai dispune Capitala, aflatã deja într-un serios deficit de zone de recreere ºi respiraþie. Cu tot teatrul jucat de Videanu ºi Compania, soarta Bordeiului este pecetluitã. Ea a fost decisã încã de atunci când predecesorul sãu a admis sã se facã un astfel de schimb, strigãtor la cer, în numele unei legalitãþi care excede legalitatea urbanisticã ºi a regulilor de convieþuire. La anul pe vremea asta vom avea un Bordei din beton ºi sticlã, aºa cum avem deja o Bãneasa de beton ºi sticlã, în locul hectarelor vitale de vegetaþie. Iar pe dl Constanda îl vom vedea, probabil, în urmãtoarea legislaturã, parlamentar, ºef de comisie de abuzuri… |