ÃŽntr-o alocuþiune pateticã în faþa senatorilor, premierul Boc le-a cerut sã facã gestul care sa-i proiecteze - pe ei, împreunã cu el, bineînþeles – în istorie, votând o lege a pensiilor pentru eternitate. N-am sã intru în amãnunte ºi n-am sã insist asupra argumentãrii neinspirate pe care a utilizat-o (comparând acþiunea militarilor pe front, cu aceea a profesorilor de istorie care trudesc citindu-l pe Herodot). Am sã mã refer doar la faptul cã demersul premierului mi se pare inutil, sau superfluu.
Premierul Boc a intrat în istorie. El va figura pe rãbojul naþional la locul rezervat celui mai bine intenþionat (n-am motive sã mã îndoiesc) dar ºi celui mai neinspirat ºi mai lipsit de calitãþile necesare unei asemenea funcþii, personaj politic. ÃŽn scurtul timp de când se aflã la cârma unei Românii în derivã a înregistrat câteva recorduri ce-l pot propulsa direct spre Guiness Book. Astfel, este primul premier postdecembrist dat jos de Parlament, pe motiv de incompetenþã! Nu i s-a mai întâmplat niciunuia dintre predecesorii sãi o asemenea ruºine: ca o moþiune de cenzurã iniþiatã de opoziþie sã aibã succes, cu toatã opoziþia puterii! Apoi, deºi concediat într-un mod ruºinos, Emil Boc a mai reuºit sã gestioneze (aºa cum a putut) alte douã guverne de cârpealã, în prezent fiind la cel de-al patrulea. Emil Boc, rãmâne în cartea de istorie (capitolul: „Aºa nu!”) ºi prin performanþa ca instituþiile deconcertate sã aibe acum câte trei directori, dintre care nimeni nu ºtie care e cel valabil, datoritã unei ordonanþe de urgenþã identicã cu o alta respinsã de Curtea Constituþionalã. Tot Emil Boc se poate mândri cu faptul de a fi salvat FMI-ul, când acesta nu prea mai avea nici o treabã, aducându-l în România ca sã ne dea bani de pensii ºi salarii.
Una peste alta, destinul (prin mâna lui Traian Bãsescu) l-a hãrãzit pe Emil Boc sã fie acela care trebuie sã gestioneze cel mai amplu dezastru - naþional ºi moral – pe care-l cunoaºte România în ultimele trei sferturi de secol. El apare, tot mai mult, cu imaginea unui ºofer a cãrui maºinã nu se mai miºcã din loc din lipsã de combustibil ºi piese de schimb, dar cãreia el se strãduieºte sã-i punã la punct claxonul!
Mereu în contratimp cu realitatea, Boc se aflã acum într-o campanie de convingere a Parlamentului ºi a populaþiei cã prevederile noii legi a pensiilor sunt corecte. Cã militarii trebuie aduºi la acelaºi numitor de „contributivitate” cu profesorii de istorie. Cã „pensiile nesimþite” ale câtorva mii de profitori ai unui sistem creat cu intenþie tot de politicieni sunt de vinã cã statul nu mai are bani ºi pentru amãrâþii care trag mâþa de coadã, pentru cã trebuie mai întâi sã-ºi sature clientela politicã.
Nu, dl Boc nu trebuie sã-ºi facã probleme cu eternitatea. Este deja acolo.
|
| Accesari:
3212
|
Adauga o opinie