Până de curând, majoritatea membrilor PSD, priveau lucrurile ca încadrându-se în tiparul epocii '96-2000: după pierderea alegerilor, PDSR-ul, cum se numea atunci, nu a avut altceva de făcut decât să stea liniştit şi să lase Coaliţia vremii să se îngroape singură în incompetenţa şi în haosul algoritmic ce i-a caracterizat evoluţia. Revenirea la putere s-a făcut în mod aproape natural, nefiind necesare nici un fel de eforturi. Partidul a reuşit să-şi păstreze atunci unitatea datorită refuzului lui Ion Iliescu de a se alătura disidenţilor care au format mai apoi APR-ul. Pentru că şi atunci, ca şi acum, principala cauză a pierderii alegerilor nu a constat în calitatea actului de guvernare, ci în tot ceea ce s-a asociat acestuia pe fondul aroganţei, corupţiei şi îndepărtării de esenţa doctrinei. Pentru electoratul perioadei, Ion Iliescu a constituit o garanţie suficientă pentru ca formaţiunea să revină la putere şi să domine net peisajul politic al celor patru ani care au urmat. Spuneam că pentru unii pesedişti situaţia actuală nu părea să difere. Era suficient, se credea până de curând, ca noua Coaliţie să fie lăsată să-şi arate slăbiciunile - legate, tradiţional, şi de algoritm - şi deficitul de potenţial uman, pentru ca majoritatea electoratului să revină la sentimente mai bune faţă de partidul lor. Într-un fel, actualul ciclu era considerat ca unul de odihnă şi de refacere a apetitului. Chiar şi după congresul extraordinar, sentimentul a continuat să reziste bazat pe prezumţia că, în ciuda eşecului său personal, Ion Iliescu va rămâne fidel principiului că nu va scinda partidul.Evenimentele ulterioare, care au culminat cu spitalizarea fostului preşedinte, ridică serioase semne de întrebare asupra valabilităţii scenariului. Ion Iliescu şi-a dat, în sfârşit, seama că nu mai reprezintă aspiraţiile actualilor activişti ai partidului, care tind spre alte modele decât cel tradiţional de stânga căruia el îi rămâne fidel. În aceste condiţii şi în prezenţa unor semnale date deja, n-ar fi exclusă, într-un viitor nu prea îndepărtat, o mişcare-şoc, concretizată prin lansarea unei noi formaţiuni politice care să reunească sub umbrela fondatorului social-democraţiei, o bună parte a electoratului împărţit acum între PSD, PPRM şi PD. Această mişcare ar crea o problemă cel puţin gravă pentru un PSD rămas cu activiştii, dar nu şi cu electoratul tradiţional al lui Iliescu. Or, boala lui Iliescu pare să nu fie altceva decât semnalul unei astfel de evoluţii.