Pânã de curând, majoritatea membrilor PSD, priveau lucrurile ca încadrându-se în tiparul epocii '96-2000: dupã pierderea alegerilor, PDSR-ul, cum se numea atunci, nu a avut altceva de fãcut decât sã stea liniºtit ºi sã lase Coaliþia vremii sã se îngroape singurã în incompetenþa ºi în haosul algoritmic ce i-a caracterizat evoluþia. Revenirea la putere s-a fãcut în mod aproape natural, nefiind necesare nici un fel de eforturi. Partidul a reuºit sã-ºi pãstreze atunci unitatea datoritã refuzului lui Ion Iliescu de a se alãtura disidenþilor care au format mai apoi APR-ul. Pentru cã ºi atunci, ca ºi acum, principala cauzã a pierderii alegerilor nu a constat în calitatea actului de guvernare, ci în tot ceea ce s-a asociat acestuia pe fondul aroganþei, corupþiei ºi îndepãrtãrii de esenþa doctrinei. Pentru electoratul perioadei, Ion Iliescu a constituit o garanþie suficientã pentru ca formaþiunea sã revinã la putere ºi sã domine net peisajul politic al celor patru ani care au urmat. Spuneam cã pentru unii pesediºti situaþia actualã nu pãrea sã difere. Era suficient, se credea pânã de curând, ca noua Coaliþie sã fie lãsatã sã-ºi arate slãbiciunile - legate, tradiþional, ºi de algoritm - ºi deficitul de potenþial uman, pentru ca majoritatea electoratului sã revinã la sentimente mai bune faþã de partidul lor. Într-un fel, actualul ciclu era considerat ca unul de odihnã ºi de refacere a apetitului. Chiar ºi dupã congresul extraordinar, sentimentul a continuat sã reziste bazat pe prezumþia cã, în ciuda eºecului sãu personal, Ion Iliescu va rãmâne fidel principiului cã nu va scinda partidul.Evenimentele ulterioare, care au culminat cu spitalizarea fostului preºedinte, ridicã serioase semne de întrebare asupra valabilitãþii scenariului. Ion Iliescu ºi-a dat, în sfârºit, seama cã nu mai reprezintã aspiraþiile actualilor activiºti ai partidului, care tind spre alte modele decât cel tradiþional de stânga cãruia el îi rãmâne fidel. În aceste condiþii ºi în prezenþa unor semnale date deja, n-ar fi exclusã, într-un viitor nu prea îndepãrtat, o miºcare-ºoc, concretizatã prin lansarea unei noi formaþiuni politice care sã reuneascã sub umbrela fondatorului social-democraþiei, o bunã parte a electoratului împãrþit acum între PSD, PPRM ºi PD. Aceastã miºcare ar crea o problemã cel puþin gravã pentru un PSD rãmas cu activiºtii, dar nu ºi cu electoratul tradiþional al lui Iliescu. Or, boala lui Iliescu pare sã nu fie altceva decât semnalul unei astfel de evoluþii.